Sunt sigur ca ai o parere foarte buna despre tine. Sunt sigur ca te apreciezi si ca te consideri, la scara microscopica o personalitate. Si crezi ca insemni ceva. Daca nu pentru altii atunci macar pentru tine. Dar afla ca te minti singur.Iata si de ce.
Pe ce se bazeaza existenta ta? Cel probabil pe niste teluri, de cele mai multe ori efemere, sau pur si simplu irealizabile, care te monteaza in fiecare zi sa te trezesti la ore ireale, sa te extenuezi si sa te suprasolciti, sa iti torturezi simturile in cele mai psihopate conditii, sa iti parasesti decenta si educatia si sa te transformi intr-o rotita zimtata gata sa se insereze in marele mecanism social, intr-o pozitie cat mai indispensabila. Practic ratiunea ta de a trai o reprezinta idealul. Daca esti atent poti sa iti observi foarte clar si bine delimitat, comportamentul canalizandu-se pe directia impusa de logica atingerii tintei supreme si aici ma gandesc la relatiile interumane care se stabilesc inevitabil in raport cu prietenii si colegii. Practic incerci sa iti creezi un anturaj adecvat care sa “unga rotita” de care vorbeam mai devreme.

Numai ca, in acest proces atat de normal, banal, inevitabil si totodata extraordinar de greu de descris altfel decat in linii generale, uitam un aspect foarte important: nu suntem singurii care functionam astfel. Fiecare are propriul angrenaj in formare pe care va dori, in cele din urma sa il faca sa mearga. Exact ca si tine. Si s-ar putea ca si tu sa devii baza anturajului menit sa faciliteze miscarea.

Este o poveste frumoasa teoria dependentei educationale sau culturale a individului fata de societate. Legatura este una strict materiala si interesata, individualismul fiind in cele din urma sinonimul definirii ca persoana. Daca vrei sa dai un contraexemplu precum cel al actelor de caritate, tin sa iti spun ca te inseli. Caritatea si darnicia au ca scop tot satisfacerea ego-ului propriu, indiferent de motivul afisat. Sa spunem ca pana la un anumit punc este un antidot al milei si fricii de a decadea si a deveni in cele din urma sursa compasiunii semienilor. Rezumand, frica de a pierde identitatea atat de atent cladita.

Iar daca inca nu te-ai convins ca nu insemni nimic, simuleaza o brusca schimbare de prioritati. Un pericol iminent dAar anuntat, care ti-ar pune viata in pericol. Atunci vei fi nevoit de bunvoie sa iti abandonezi identitatea de individ si sa te concentrezi asupra stapanirii emotiilor primare si supravietuire. Ratiunea se dizolva pana la nivelul instinctelor demonstrand ca nu suntem cu nimic mai speciali, la fel de vulnerabili ca toti ceilati, in concluzie demonstrandu-ne nulitatea.

Popularity: 43% [?]

Uite bah, ca mai sunt si din astia, imi spune o voce launtrica pe drumul spre casa. Ma intorceam de la intalnirea nimic.org. Sincer, la ce ma asteptam? Iata:

• Oameni tacuti;
• Oameni tacuti, vorbind despre chestii tehnice, necunoscute mie;
• Oameni tacuti, care beau suc in timp ce vorbesc chestii tehnice;
• Oameni tacuti, care beau suc in timp ce vorbesc chestii tehnice, si privesc usor arogant;
• Oameni semidocti;
• oameni ordonati, imbracati nerd-style;
• Doi trei oameni mai prietenosi care beau bere, dar care sunt mai tacuti decat ceilalti oameni tacuti;
• Oameni care vorbesc numaidespre blog, care te critica incercand sa-ti demonstreze ca esti un nimic
• Un Eugen care taie si spanzura; De Mihai nu mai vorbesc;
• UnVictor anost;
• Un HellSpawn intepat;
• Poze in grup organizat;

Ce am gasit defapt?

• Oameni vorbareti si prietenosi;
• Oameni care beau bere; multa bere;
• Oameni care vorbesc despre orice ii taie capul;
• Oameni glumeti;
• Oameni dezghetati, directi, probabil si sinceri;
• Poze din toate directiile si unghiurile;
• Discutii inteligente (in care nu m-am bagat, bineinteles);

• Un Victor de gasca si super prietenos si amuzant, cel care defapt mi-a si prezentat in linii mari nimicul
• Un Eugen vorbaret si calm care s-a invartit tot timpul in jurul mesei;
• Un HellSpawn linistit si foarte prietenos; sa fiu sincer m-a socat ce diferenta este intre el pe forum si el in realitate;
• De Mihai nu pot spune prea multe, nu am prea interactionat;

In concluzie ce pot sa spun…Nu credeam ca inca mai exista astfel de oameni si nu regret absolut deloc ca m-am alaturat lor. Regrete? Da: Ca nu am putut sta mai mult, sincer, m-a ajuns oboseala acumulata in ultimele doua zile nedormite si petrecute. Ca grupul a fost cam disparat, inca ma intreb cine au fost unii dintre participanti. Si ca nu se organizeaza mai des.

Popularity: 34% [?]

*fotografii de Tibi Lupea

Stiu ca multi dintre voi deja se gandeau ca “another one bites the dust”, vazand ca Xul nu mai misca in front de saptamani bune. Iata insa ca revin in forta putand in sfarsit sa declar muncitoreste, cu mana pe inima, ca sunt un nimic.

Daca va intrebati ce am facut in tot acest timp, ei bine, am incheiat cu succes sesiunea, ne-am relaxat puternic, ne-am uitat atent la peretii albi, si fiindca nu am reusit sa vedem nimic interesant, ne-am plictisit. Ne-am apucat sa ne jucam pe calculator. Si dupa ce am macelarit hoarde de draci care de care mai pestriti (Painkiller), ne-am plictisit iar. Asa ca ne-am apucat de blog.

Am reusit sa distrugem cam 5-6 teme incercand sa obtinem ceva adecvat, pana la urma tot un search pe google a rezolvat problema. Multumesc lui Eugen care are rabdare sa imi mai explice cate o tampenie de copchii mici pe care eu bineinteles, nu o pricep. Acum sa nu aud comentarii, mai avem de lucrat la aspect(poate ferfenitam si tema asta), dar asta e, suportati si voi putin.

Si fiindca avem in plan sa atingem perfectiunea (sa o pipaim de fapt), ne-am hotarat sa jucam murdar, si sa apelam la un fotograf exceptional, pe numele lui Tibi Lupea, care sa o surprinda in goliciunea sa mizera. Pentru mai multe informatii despre ce il doare zilnic (cateodata, din cand in cand, uneori) pe domn’ Tibi puteti afla de pe blogul lui.

Cam atat pe moment. De acum, intram in paine, producem idei 24/24, intortochem cuvinte si spanzuram imagini, spre discernamantul si intelepciunea cea de pe urma a romanului. Ca deobicei.

Popularity: 24% [?]