Iata ca a venit acel fenomen catastrofal provocat de o grava eroare umana, ce apare odata la 4 ani si are darul de a ne arunca in bratele deschise ale depresiei pentru inca 4 ani, Campania Electorala.

Stiu, tocmai am numit cel mai infiorator cosmar al romanului cu ceva neuroni functionali in cutia craniana, si anul acesta pare sa fie mai criminal ca niciodata. Niu de alta, dar am intrat in UE si vorba ‘ceea ne trebuie si noua un nene competent, patriot si “degraba varsatoriu de sange nevinovatu” care sa ne aduca de la stadiul de gorilian cavernos la cel de mandru cetatean european.Apropo citatul de sus e din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche. Se pare cain ultimele secole optiunile electorale nu s-au schimbat prea drastic.

Si cum spuneam pentru a alege pe cel mai mandru cioban la stana trebuie mai intai sa studiem oferta. Si pentru ca sufletul proletar din mine ma obliga sa imi fac datoria (si sper ca si pe voi) am cautat cateva referinte pentru voiosii candidatila fotolul in care sa motaie pe perioada mandatului:

Incepem cu PD-L. Nimeni altul decat Vasile Blaga. Aflam ca dumnealui este absolvent de Facultatea de Mecanica (in vreun atelier de-al Partidului) din “81 s pe diploma scrie inginer mecanic. Adica e clar, daca aveti nevoie de o garnitura de chiveta, el e omul, are si diplama muncitoreasca. Pana in “90 a inchinat ode socialismului, ceea ce la propulsat in functia de director comercial la Intreprinderele Mecanice Hyperion (ce alaturare de succes ceva in genul Atelierul de Tamplarie Ion Creanga) din Stei. Asa ca trebuie sa ii atribuim credit in momentul in care ne vorbeste de:

Programul “Un oras mai sigur”, prevede iluminarea strazilor, supravegherea video a drumurilor, ridicarea autovehiculelor abandonate pe drumurile publice, siguranta transportului în comun prin instalarea unor camere de luat vederi, GPS-uri, stabilindu-se, totodata, trasee sigure pentru elevi catre scoli.

Gata cu el in frunte, ne transformam in Minitehnicus.

Trecem la un alt partid PNDC partidul national democrat cresti. Daca nu stiati de existenta lui, nu ati pierdut nimic. Iubitorii de muzica expirata vor tresari la auzul vestii ca Mihaela Mihai este candidata acestui partid obscur. Cea mai importanta realizare profesionala a doamnei o reprezinta interpretarea slagarului de dor si duca : De-ai fi tu salcie compus de Horia “the Zombie” Moculescu pe ersurile lui Puiu Maximilian. Alta reusita o constituie , citez:

infiintarea sindicatului artistilor liber profesionisti ( U.A.L.P.- Artis ) pornind de la zero. Astazi, sindicatul Artis are : sediu, site internet, peste 300 de membri si este afiliat la CNS Cartel-Alfa .

Cam aceleasi realizari am si eu. Casa, masa, internet…Programul electoral al doamnei este foarte simplu si lipsit de substanta:

“A face politica inseamna a munci pentru a imbunatati soarta semenilor tai, a comunitatii pe care o reprezinti “. Ma astept sa gasesc in buletinul de vot un cantecel militant.

Partidul UPSS adica uniunea pensionarilor si solidaritatii sociale intra un lupta cu un pensionar,  Dragos Frumosu, vajnic luptator cu artrita si durerile de spate. In tinerete a fost Presedintele Federatiei Sindicatelor Din Industria Alimentara, un fel de bacan sef. Nu are program dar Petre Roman declara despre el ca este:

“Un luptator de frunte impotriva preturilor, un bun gospodar, un om pe care odata ce l-am ales ca si candidat n-a mai avut liniste, n-a mai avut ragaz sa intre in aceasta batalie in care sa dovedeasca ceva util, ca de facaturi ne-am saturat cu totii”. Ma tem doar de un pre-infarct.

Partidul Verde din Romania, adica un fel de partidul consumatorilor de iarba mioritica, in cu Gheorghe Ionicescu din Ileni. Absolvent de Institut de Constructii Bucuresti (unde imi pierd si eu timpul de altfel-motiv de mandrie). Realizari profesionale are..nevoie. Sel de obiectiv, Sef de lot, Sef de santier, chestii cu greutate..administrator la Natasa Company…. Promisiunile sunt ample si stapanite de spiriul hippie, sectiunea FlowerPower:Aer curat, timp liber, becuri ecologice, chestii care ar face fericiti vamaiotii gata sa zdrangane o balada pe plaja cu sticla la gura.

Atat pentru astazi; Restul candidatilor vor fi prezentati in viitor, dupa o atenta supraveghere.

Popularity: 40% [?]

si ca tot se vorbi de cafelute, si alte vicii micute, imi iau angajamentul sa va prezint pe cat de des posibil diferite locuri si localuri, baruri carciume si cafenele, muzee si alte monumente, in fine, tot felul de locuri care au menirea sa dovedeasca ca Bucurestiul poate avea doua fete. Poze o sa ofer pe cat posibil, deobicei, fotografierea in locurile selecte ale capitalei fiind fara motiv, interzisa.

Ei bine , pe baza recomandarilor din Time Out, saptamana aceasta eu si iubita mea, Simona am ales Festival39 si Rooms.

Festival39.Il gasiti pe Slaiul Independentei, in diagonala fata de Unirea, cum privesti spre Universitat, la doi pasi spre Casa Poporului, de la BRDul din colt. Locul arata bine, spatiu mic pe doua etaje, multe…antichitati sa le spunem, cu toate ca majoritatea pot purta numele de vechituri, cu mai mult succes. In fine, in Bucuresti a prins ideea de “atmosfera de epoca” si acum fiecare bomba cu bere trezita la 0.33 recreaza aerul anilor ‘850, asa ca nu ar fi tocmai ceva special. Dar oricum, jazz(care o fi legatura cu acum doua secole?) poze pe pereti, e ok. De consumat, nu ai prea multe de ales. Mai ales daca te duci in cafenea ca sa bei cafea, esti mort. Am ales experimental cafeaua Marghiloman. Servita frumos intr-un pahar de ceai. Teoretic, ingredientele ar fi cafea si rom. Asa ca nu stiu unde exact s-a infiltrat atata apa. Nu de alta, dar si cafeaua, si romul au o oarecare consistenta. Asa ca nu inteleg de le avea aspectul de cola. In fine, merge. Nici ciocolata alba calda din cate am inteles nu e grozava. Preturile sunt combatante pe frontul inflatiei, zeama aia de cafea, 6lei iar ciocolata 8lei.

Numai ca, exista chelneri. Romani. De o cretinitate si o nesimtire rara. trecem peste partea cu “Buna ziua” alea, alea, dar nu am inteles exact partea cu: imi ia paharul (gol de altfel) din fata si imi tranteste nota. Chiar daca nu dadeam nici un semn ca as vrea sa plec, iar Simona nici nu isi terminase consumatia. Si daca asta nu e de ajuns ca sa ma convinga sa il injur de morti si sa plec, ei bine peste 5minute se intoarce la masa, cu un ton de “sa moara ma-ta” sugerandu-ne sa nu ne mai sarutam ca ne vede lumea. Nu ca mi-a spus asta m-a deranjat, ci tonul si limbajul. Acum m-a convins sa plec, nu sa il si injur. Dar nu e timpul pierdut. Am platit, am lasat un oarecare bacsis care sa ma asigure ca nu o sa scuipe in cafea data viitoare(daca voi face greseala sa mai vin). Sigur, nu tu un multumesc, un la revedere, ceva…I-am multumit eu in locul lui si am plecat un pachet de nervi. Noroc de cafea ca era asa slaba, altfel faceam infarct.

Una peste alta Festival39 merita incercat, daca aveti in plan o intalnire de afaceri cu iubitul(a). In rest..pregatiti-va sa fiti tratati romaneste. Detalii aici.

Rooms. Il gasiti usor, daca stiti sa va orientati. De la metrou de la Romana, treceti pe partea cealalta. o luati prima la dreapta, pe Biserica Amzei (nu pe biserica, pe strada) siapoi prima la stanga, pe Mendeleev. E un club/bar de noapte sau ce o fi, apoi urmeaza Rooms, cu o firma timida, rosie. Da, asa cum ii spune si numele e formata din camere. Fiecare e altfel. Alte culori, alt design. Daca mergeti pe la pranz, e gol. Si e imens. O casa veche, renovata si transformata. Doua etaje. Va place roz, au camera roz. Va place rosu, au camera rosie. Va place negru, au si camera neagra. Si alba si multe altele. Sigur eu am stat in cea neagra. Consumatia, cam aceleasi preturi ca Festival39. Chiar pe alocuri ajustate. Cafeaua Lavazza, un espresso e 7 lei, dar are efectul unei canistra de benzina in flacari. Cola tot 8 lei, si efectele ei le cunoasteti:))

Atmosfera e de lounge pentru din aia de merg prin Bamboo de isi opresc Ferrariul in spatele unui Porche din spatele unui Lamborghini, dar nu e asa. Oamenii sunt din marea masa, fara suferinte si strutzi colorati. Preturile chiar daca maricele, puteau fi si mai groaznice intr-un astfel de loc. Chelneritele chiar daca nu de o politete extraordinara, cel putin isi fac treaba in liniste. uzica e de pastilati, din aia incat dupa 20 minute ma uitam in tavan(negru) incercand sa imi dau seama daca urmele in care vopseaua nu a mai ajuns au fost facute intentionat sau din greseala. Una peste alta, o imbinare reusita intre baroc si psihedelic, merita incercat, chiar daca pot sa pun pariu ca dupa ce veti plati va vor spune ca nu au marunt, asa ca le vei lasa un bacsis dragut. Dar macar locul, merita. Detalii aici

Concluzie. Saptamana asta mergeti in Rooms. Nu cred ca o sa regretati, sigur gasiti o camera numai pentru voi in care sa va relaxati pana la sevraj pe ritmurile indefinite ale unui gen muzical indefinit. Cafeluta placuta!

Popularity: 50% [?]

*fotografii de Tibi Lupea

La inceput, am fost fascinat de Bucuresti.

Ma fascina marea de oameni care se revarsa pe strazi, care te inghitea si te facea sa te simti mic si neinsemnat, care te facea sa te pierzi de tine insuti si de tinta pe care o aveai in minte. Ma fascina indiferenta ce plana asupra fiecarui trecator, distanta si aroganta cu care erai privit in treacat la metrou, sau zambetele retinute si pline de superioritate la auzul accentului moldovenesc. Ma fascinau cladirile impunatoare, cu arhitectura greoaie, ce te dominau cu prezenta lor masiva. Ma fascina traficul nebun, care se amesteca cu mirosul intepator de gaze arse si cu sunetul sfasietor al claxoanelor folosite excesiv. Ma fascina viata trepidanta ce pulsa in venele Orasului si senzatia a durat cativa ani. Era si normal. Eram un copil in pragul adolescentei, proaspat venit dintr-un orasel de provincie cu idealuri mici si vise pipernicite.

Apoi am urat Bucurestiul…

Atunci cind am realizat mizeria ce invaluia Metropola. Am vazut-o reflectandu-se in fiecare balta de pe trotuar in care un bocanc pasea cu nesimtire improscand noroi in toate partile. Am vazut-o din ce in ce mai clar pe buzele oamenilor care deschideau gura sa-mi vorbeasca si in mintile celor care ma invatau si ma educau la scoala. Am vazut-o trecand in tromba pe rosu, starnind nori de praf in sufletul meu.

Am inceput sa inteleg ca asta este adevarata fata a Orasului: manjita de comportamentul locuitorilor. Si ca in acele cladiri frumoase, traiesc oameni.

Apoi am acceptat Bucurestiul.

In cele din urma, m-am resemnat. M-am integrat incercand sa pastrez urma ratiune, caci altfel stiu ca m-ar acapara. Am invatat sa convietuim. El imi da doza de tragedie urbana zilnica, eu traiesc in El facandu-l sa prospere si sa se propage. Bucurestiul in sine este un organism parazit.

Popularity: 49% [?]