Ieri am fost la Gradina Botanica. Nu ma intrebati ce am vazut, ca nu era nimic de vazut, deabia a trecut iarna, asa ca nu sunt decat vreo doua branduse obosite si alea. Dar a fost dorinta expresa a Simonei sa facem o plimbare pana acolo si sincer, nu mi-a parut rau. Asta in primul rand pentru ca nu vezi golanimea si porcimea umana din restul parcurilor. Asta si datorita biletului de 5lei in caz ca esti om normal, si 2lei daca esti student. Deobicei sunt mamici cu bebei si mosuleti cu stare ce isi permit investitia. Asa ca poti sa faci linistit o plimbare romantica, numai ca…

Numai ca exista o fabrica. Sau uzina, sau ce o fi aia. Chiar in spatele gradinii. E frumoasa, mare, are multe furnale si cosuri inalte si scoate un fum gros si cenusiu cu o profunda mireasma de petrol. Are si bancute in fata, pe care stau bunicute cu nepotei. Si asta da o savoare distincta unei plimbari cu iubita, in timp ce admiri, copacei endemici, si floricele unice in tara sa auzi un huruit specific si mirosul dulceag al florilor de primavara imbinandu-se armonios cu cel de gaze arse.

Si uite asa inca una dintre putinele atractii ale Bucurestiului si probabil ultimul coltisor de natura din hatisul de betoane se gaseste sufocat de mareata industrializare poluanta a epocii moderne.

Popularity: 28% [?]

Ma uitam aseara la proteveu, la stiri, la un reportaj pe tema iminentului examen de bacalaureat. Sigur nu s-a putut sa nu imi amintesc faptul ca mare parte din bloggerii Romaniei sunt a XII-a asa ca am dat o tura sa vad care sunt parerile.

Sigur, nici nu ma asteptam la urale, scandari pro-minister sau rugaciuni pentru Adomnitei, dar ceea ce mi-a fost dat sa vad, m-a pus pe ganduri. Cu mic cu mare, toti tipau ca din gura de sarpe, cum o sa fie ei mandrii muncitori necalificati, fara bac la activ. Am pus manuta si am tras si eu niste subiecte, aleatoriu…si…

…si gata. M-am uitat la el si l-am sters. Era Matematica si nici macar nu stiam cum sa-l incep. S-ar putea pune pe seama faptului ca a trecut un an de cand am dat examinul, dar nu se poate. Pentru ca sunt la Constructii, si fac N’spe mii de feluri de matematici si fizici, care mai de care mai trasnite..

Deci nu se poate trage decat o singura concluzie…Aceeasi ca in fiecare an: nimeni nu se gandeste la astia micii si la capacitatea lor, ci la interesul, vezi Doamne, de a selecta doar crema. Care crema se pierde in marea masa de spuma hidrofila formata din ratati descurcareti, care vor ajunge la facultati de elita, vor forma viitoarea generatie de lideri, si vor accelera evolutia tarii pe panta descendenta a prapastiei.

M-a amuzat argumentul dat de minister:

Daca anul trecut erau patru subiecte al caror grad de dificiltate crestea gradat, anul acesta sunt doar trei subiecte ma dificile

Perfect. De ce nu le dai un singur subiect de olimpiada internationala si gata? Ba chiar spuneau plini de atitudine ca nu vor ceda in fata presiunilor elevilor:) adica dupa ce ca sunt prosti mai sunt si tari pe pozitie. O sa realizeze ca au gresit deabia dupa ce promovabilitatea va fi sub 5%. Si atunci isi vor cere public scuze si vor declara ca nu pot schimba nimic, poate la anul.

In fine, dragi copii, va urez succes. Imi pare foarte rau pentru voi, dar trebuie sa intelegeti ca nu prea puteti lupta contra valului la noi in tara. Singura sansa este sa va lasati in voia lui, deocamdata, pana va duce la mal. Si apoi fugiti cat mai departe.

P.S. S-a lamurit toata lumea ca si ministrul asta e incompetent? Daca nu, asteptati pana la vara.

Popularity: 51% [?]

*fotografii de Tibi Lupea

La inceput, am fost fascinat de Bucuresti.

Ma fascina marea de oameni care se revarsa pe strazi, care te inghitea si te facea sa te simti mic si neinsemnat, care te facea sa te pierzi de tine insuti si de tinta pe care o aveai in minte. Ma fascina indiferenta ce plana asupra fiecarui trecator, distanta si aroganta cu care erai privit in treacat la metrou, sau zambetele retinute si pline de superioritate la auzul accentului moldovenesc. Ma fascinau cladirile impunatoare, cu arhitectura greoaie, ce te dominau cu prezenta lor masiva. Ma fascina traficul nebun, care se amesteca cu mirosul intepator de gaze arse si cu sunetul sfasietor al claxoanelor folosite excesiv. Ma fascina viata trepidanta ce pulsa in venele Orasului si senzatia a durat cativa ani. Era si normal. Eram un copil in pragul adolescentei, proaspat venit dintr-un orasel de provincie cu idealuri mici si vise pipernicite.

Apoi am urat Bucurestiul…

Atunci cind am realizat mizeria ce invaluia Metropola. Am vazut-o reflectandu-se in fiecare balta de pe trotuar in care un bocanc pasea cu nesimtire improscand noroi in toate partile. Am vazut-o din ce in ce mai clar pe buzele oamenilor care deschideau gura sa-mi vorbeasca si in mintile celor care ma invatau si ma educau la scoala. Am vazut-o trecand in tromba pe rosu, starnind nori de praf in sufletul meu.

Am inceput sa inteleg ca asta este adevarata fata a Orasului: manjita de comportamentul locuitorilor. Si ca in acele cladiri frumoase, traiesc oameni.

Apoi am acceptat Bucurestiul.

In cele din urma, m-am resemnat. M-am integrat incercand sa pastrez urma ratiune, caci altfel stiu ca m-ar acapara. Am invatat sa convietuim. El imi da doza de tragedie urbana zilnica, eu traiesc in El facandu-l sa prospere si sa se propage. Bucurestiul in sine este un organism parazit.

Popularity: 58% [?]

*fotografii de Tibi Lupea

Inca de la Homo Erectus, omul a prins gustul informatiei. Sigur, inceputurile au fost anevoioase, libertatea de opinie aparand deabia dupa ce in prealabil opinia a fost eliberata cu nuci de cocos in cap si maciuci pe spinare, dar in timp omul a inceput sa inteleaga necesitatea comunicarii libere si a preciziei stirilor.
Nu putem sti cu exactitate dar aparitia picturilor rupestre a fost probabil echivalentul inventarii messengerului in ziua de astazi. Imi si inchipui grohaielile de fericire ale parosului care intr-un moment de exacerbare al iq-ului, a storcosit o buruiana de peretii cavernei in care traia, lasand cateva pete derutante. Cu putin simt artistic acestea s-au transformat in pete cu starea turmelor de mamuti, starea vremii, starea curselor cu dinozaurul pe urme, ce mai, un fel de avizier preistoric, unde oricine detinea o radacinoasa suculenta putea sa informeze tribul de ce-l taia pe el capul. Sigur, de vreme ce la noi in tara nu s-au descoperit astfel de picturi, putem presupune ca si pe vremea aia analfabetismul era numitorul comun al populatiei din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic.
Apoi au aparut cartile, mai bune sau mai proaste, interzise sau obligatorii, toate insa impunand utilizatorului, anumite conditii: scris, citit, gandit, in parametri normali. Ceea ce a dus la o explozie a culturii, aparitia unor genii, chiar si in dubioasa Romanie.

Dar apoi a venit momentul critic: aparitia televizorului la romani. Nu numai ca s-au dat uitarii mii de ani de civilizatie si prosperitate intelectuala, ci se poate observa un regres amenintator:

• In urma aparitiei filmelor rudimentare, cu personaje ca VanDam, Cichician, CiucNoris, Svaitzarnegar, vechile triburi paleolitice s-au reformat, readucand in actualitate valori ca: greutatea pumnului dat in figura, goliciunea cutiei craniene, masculinitatea unor bicepsi umflati de tras de fiare (sigur fiarele moderne nu sunt atat de agresive ca cele din Jurassic).

• Femeile, dupa ani de urmarit emisiuni feministe si telenovele descurajante si-au atrofiat latura sentimentala, reintorcandu-se la ritualul de imperechere sezonal.
• Limbajul s-a simplificat si cu ajutorul junglei internetului si mlastinilor messengerului am revenit la exprimarea onomatopeica de buzunar, aplicabila in orice imprejurare.
• Copii invata utilizarea armelor de baza(prastia briceagul si piatra) imediat dupa nastere, sub atenta supraveghere a parintilor.

• Instinctul de turma mentine adeziunea sociala si culturala. La o coada o sa observati ca toti injura aceeasi persoana.
• Indiferent de sex se apeleaza la diferite trucuri pentru atragerea sexului opus (si nu numai) precum impopotionarea cu pietricele si bilute, vopsirea in culori stranii, si tatuarea extrema.
• Mai ales la persoanele de culoare, adica tigani se mai observa inca fascinatia pentru ciobuletele de sticla colorata si tabla stralucitoare, cu diferenta ca acum vorbim de aur la kilogram.
• Experimentarea plantelor necunoscute si mai ales halucinogene si totodata revenirea in forta a vracilor ca Bivolaru sau mama Omida.

Si efecte ar fi nenumarate, daca ne-am pune mintea sa le aratam cu degetul pe toate. Cert este ca librariile au devenit locuri de pelerinaj pentru ultimii intelectuali ai epocii, aproape un loc rau famat, in care oamenii gandesc, lucru de condamnat dealtfel. totul se invarte in jurul unor falsi idoli, lipsiti de complexitatea personajelor lui Dostoievski, dar dotati cu o doza sanatoasa de cretinitate si vulgaritate pur Romaneasca. Si mai ales pseudo-autenticitatea conferita de televizor. Moralitatea oamenilor se altereaza incetul cu incetul in fata unor tentatii ce gadila instincte primare de cea mai joasa speta.

Si uite asa, cartile se prafuiesc si mucegaiesc incet pe rafturi, un Sartre, un Cioran privesc nelamuriti de pe coperta lor jegoasa, cum intr-un timp asa de scurt societatea se poate degrada intr-un asa hal…Ne animalizam cu totii, ne intoarcem incet dar sigur la stravechii bananieri in care ne executam exemplar ciclul de viata fara sa facem ceva cu adevarat notabil pentru omenire. De aceea intelectualii mor de foame. Cu siguranta fericirea apartine celor prosti.

Urgent, sa puna cineva televizoarele la zid si sa le execute cu sange rece!

Popularity: 37% [?]

*fotografii de Tibi Lupea

Dupa 30 de ani de munca am fost dat afara. Am 50 de ani si nimeni nu ma mai angajeaza. Pensia este prea mica si nu pot trai din ea. Va rog sa ma ajutati, dupa 30 de ani de munca, am 50 de ani si nu ma mai angajeaza nimeni.

Actorul isi spune replica cu o voce usor pitigaiata si tremuratoare, dar destul de ridicata incat sa fie auzit de intregul public, numeros de altfel. Sta cu capul plecat, insa ochii sai ageri, filtreaza spectatorii incercand sa intuiasca efectul produs. Isi strange haina murdara si rupta pe langa corp si intinde o mana uscata si crapata, cu unghii rupte, implorand mila. Incepe sa se taraie prin vagonul de metrou, oprindu-se din cand in cand langa vreo femeie intre doua varste care isi deschide iute portofelul pentru a-i intinde doi lei. Ajuns in celalalt capat isi spune din nou replica, de data asta cu mai mult patos. Babele suspina, tinerele il privesc ingaduitor. Actorul tuseste puternic, aproape sa cada la pamant. Dar nu va lasati inselati, este sprinten, sare ca un arc la auzul dulcelui fosnet al banilor. Metroul se opreste in statie. Actorul dispare, nestiut si nevazut de nimeni. Un artist desavarsit.

Dar doamnelor si domnilor nu plecati. Spectacolul nu s-a sfarsit. Iata ca noi actori isi fac simtita prezenta. De data aceasta o mama si un copil. Se anunta o reprezentatie pe cinste.

Am o fetita in clasa a patra care invata la Caragiale si are note foarte bune. dar noi suntem saraci si traim in canale. Va rog sa ne ajutati ca fetita sa poata invata

Vocea taraganata are un impact puternic. Privirea melancolica si capul cazut in piept, inmoaie pana si inimile de piatra. Zdrentele pe care le taraie ostentativ smulg lacrimi, pana si din ochii barbatilor. Mana intinsa cere rasplatita. Mila devine numitorul comun al intregului auditoriu. Nici nu mai conteaza ca defapt copilul are vreo 7 ani si nici nu este in stare sa lege doua cuvinte. Cortina cade din nou peste intreaga tragedie. Metroul s-a oprit. Va multumim ca ne-ati fost alaturi in aceasta mizera incursiune in realitate.

Spectatorii, tacuti, se indreapta spre iesiri. Pe treptele salii de spectacol li se pregateste un minunat spectacol de pantomima: aurolaci, borfasi, batrani, tineri, ciungi, schiopi, copii retardati, schilogi implorarnd in liniste mila lui Dumnezeu, in dreptul buzunarelor trecatorilor. Iconite cu Marii si Isusi imperturbabili, ce privesc in gol spre naivitatea umana. In cele din urma, iesirea. Aerul imbacsit de praf.

Speram sa va revedem si la urmatoarea reprezentatie a grotescului teatru urban in care traiti. In definitiv, este o particica din viata dumneavoastra.

Popularity: 46% [?]