Artificii de comportament

Nu stiu daca e doar efectul caldurii, a cresterii presiunii atmosferice sau doar a plictiselii de vacanta insa in ultimul timp am inceput sa imi reamintesc tot felul de momente negre din viata mea sociala, niste momente ce ar putea face obiectul unei ecranizari, undeva intre The pianist si The Fog.

Ei bine acum, o luna cred, dupa maretele alegeri in parcul Tineretului s-a organizat campionatul mondial de artificii. evenimentul in sine nu stiu cat de notabil ar putea fi considerat, dar cu adevarat notabil pentru mine a fost doza de realitate la 220 pe care am primit-o in momentul in care am iesit in strada.

In sine, oamenii reprezinta cel mai negru cosmar cu siguranta. Si nu mi-a fost tocmai usor sa ma fac nevazut in multimea de slapi tarsaiti in sunet de seminte “sparte”, si cu acompaniament de rasete acute si isterice, injuraturi taraganate, totul pe ritmul soldurilor mult prea pline infipte in chilotasi minusculi si sani atarnati in bustiere roz.

Scuzati-mi momentul liric, dar cand Arghezi a instaurat Estetica Uratului, cu siguranta nu intuise aparitia acestei subspecii umane nocturne, pentru ca ar fi realizat ca nu e vorba de nici o estetica, ce de un joc aleatoriu al combinari esecurilor naturale. Filosofand in continuare si imbrancindu-ma cu munti de slana acoperite cu aur  fac greseala de a ajunge si in parc, pe care nu l-am mai vizitat de aproximativ 6 luni si atunci doar in trecere.

Daca pe strada vorbeam de cazuri izolate de rontait “samanta” aici vorbim de ea ca fenomen social de masa. La fel si de tarsaitul de slapi sau de bustiere si budigai, sau cum s-ar numi chilotii aia. Astfel de privelisti te fac sa intelegi de ce s-a inventat bomba atomica. Sau de ce consider ca Hitler era un nene de treaba, si al carui exemplu ar trebui urmat. Si daca asta nu ar fi de ajuns, ce ar putea sa sugereze comportamentul desprins parca din iesirile la gratar la o manea la aparitia artificiilor cand cuvantul de ordine a fost “Oaaaa”? Adica limba romana este in asa mizerie ca trairile intense  pe care poetii le ilustrau acum mult timp in complicate metafore si epitete, acum nu mai pot fi descrise decat prin onomatopee?

Im amintesc  o scena idilica:Mama Tata Fiul privind romantic artificiile fiecare cu cate un mobil in mana filmand evenimentul. Fiul: ai vazut ala? Toti Trei: Oaaaa!!

Concluzie:de ce nu m-am nascut acum 200 de ani? Si mai ales: de ce in Romania?

Popularity: 46% [?]

This entry was posted on July 26th, 2008 and is filed under prostia ca o arta. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response or Trackback from your own site.