The Painkiller
Si a venit si concertul Judas Priest, care nu ma gandeam ca ar putea ataca standardul inalt de calitate stabilit de Whitesnake cu 3 zile inainte, dar care prin natura trupei, promitea un show de zile mari.
La ora 4 si ceva eram deja in incinta, dupa un control sumar la intrare si rugamintea sa nu am camera foto la mine. Locuri din nou in fata doar ca problema a fost gardul de protectie pus de data asta la vreo 10 metri de scena, probabil de frica unor incercari alpinistice de cocotare a fanilor pe scena. Promotionalele din nou la discretie, micii la mare cautare, bere garla, apa in valuri si torenti de cola. Din nou totul pe jetoane care de altfel au fost mai ieftine, doar 3 lei.
Prima trupa, Wisdom. Publicul format din maxim 50 de oameni, 100 si cu aia deja beti intinsi prin spate. Prestatia execrabila, solistul si-a incalzit vocea cand deja trebuia sa incheie, prezenta scenica vraiste, dat din cap in stilul pussycat dolls (lateral inclinat) versuri citite de pe foile de pe jos. Melodiile nu ar fi fost rele de altfel daca ar fi fost cantate efectiv. In afara de frontman restul au fost ok, si ca zbantuiala dar si ca prestatie. Oricum, de apreciat entuziasmul.
A doua trupa, Thunderstorm, pe care am asteptat-o cu nerabdare. Publicul s-a ingrosat automat la in jur de 150 de pletosi. Au facut un show decent, umbrit doar de caldura extrema si inutilitatea jocurilor de lumini. Au inchelat fulminant cu Highway to hell cover ad/dc, care a aruncat toti spectatorii in aer mai ceva ca intrarea Judas in scena. Bravo lor.
Ross the boss nu au avut cu ce rupe gura targului. Doar cu Ross poate. Sa fii clona Moanowar nu e acelasi lucru cu a fi Manowar, si Ross stie asta de aceea nici nu s-a agitat prea tare. Pentru restul trupei parea insa ca e concertul carierii, vocalul cel putin a tinut neaparatsa vina in public, un moment dubios dealtfel, fiind nevoit sa iasa prin spatele scenei pt ca deh e cam nasol sa sari de la 2metri. In fine am rasuflat greu dar usurati ca s-a terminat si au intrat adevaratii grei in scena.
Primal Fear. O trupa care de la Seven Seals m-a prins asa de tare in cat nu stiu daca am venit pentru Judas sau pentru ei. Si nu m-au dezamagit, chiar daca frontmanul , dupa trei sferturi de sticla de Premiat si o bere nu cred ca mai stia unde si ce canta, dar s-a tinut tare si in picioare, plin de glume si de replici in limba romana.
Si dupa vreo 20 de minute in care stafful a ansamblat o scena extraordinara pe doua etaje, cu artworkuri de pe albumul Nostradamus, bateria la etaj usi glisante dedesub, platforme pneumatice si alte dracii au intrat zeii: Judas Priest. Cei din spate au inceput sa se impinga, oamenii cadeau pe jos, se striveau, urlau, racneau, unu’ mi-a varsat o bere in cap, altu’ mi-a bagat un cot in coaste, cert e ca nu am priceput mare lucru din prima piesa,in incercarea mea de a rezista eroic. Dar oricum Rob Halford a tras teapa tuturor si nu a intrat cu Harley-ul pe scena ci a rasarit pe o platforma pneumatica intr-o mantie argintie si un trident in mana. Pe tot parcursul showului, efecte cu duiumul, cu adevarat impresionant fiind tronul glisant cu care a aparut la un moment dat, cand imbranceala era maxima. Si sa nu mai pomenesc de bis, cand a intrat pana la urma cu motocicleta pe scena.
Una peste alta un concert Extraordinar, cu un public de cacat care a spulberat mare parte din farmec. Ce sa faci? Niste tarani. Pletosi.
Popularity: 66% [?]