Whitesnake si Def Leppard - In the still of the night
Nu stiu cum ar trebui sa incep descrierea unui astfel de eveniment. Sa fac o prezentare a trupelor ar fi inutil si de prost gust. sa descriu emotiile traite ar fi imposibil. Sa povestesc desfasurarea “ostilitatilor” ar fi dificil fara o doza masiva de subiectivism.
Totusi voi incerca cate putin din fiecare, pentru ca voi, amatori ai genului si iubitori ai muzicii de calitate sa stiti de ce spun ca ati ratat o sansa unica in viata.
Epopeea incepe la ora 4.30 cand am debarcat optimisti pe 40 de grade cat erau afara la intrarea parcarii b, suspect de goala pt un eveniment de o asemenea anvergura. Motivul era simplu si foarte romanesc, se intra pe la intrarea principala si nu prin parcare. Trecand peste asta si peste ora stata cu pletele in soare asteptand sa ne dea drumu in interior, dupa un scurt popas la unicul stand de promotionale existent (un stand la 5000 de oameni!) unii s-au dus direct la scena sa tina locul iar altii (adica eu) s-au dus sa tina coadda la jetoane pentru papa. Defapt papa canci, singura reusita fiind patru pahare de apa, pentru ca nu s-au dat sticle. Si credeti-ma sa dai din cap cu doua pahare de apa in mana nu e o idee foarte buna. Totusi cel putin am prins locuri bune, randul doi.
in jurul orei 7 au intrat in scena Iris. Nu cred ca au nevoie de vreun comentariu. Showul a fost discret, profesionist degajand aerul ala de “vechi dar bun”. Spre marea mea rusine e prima data cand ii vad live, nefiind un fan al lor. Si cu toate astea nu pot spune ca mi-a displacut sa ii vad, chiar daca piesele alese nu au punctat prea mult la capitolul optimism. Cred ca insista prea mult pe tema “cand noi nu vom mai fi” chiar daca ciroza in stadiu avansat nu iti poate da prea mult optimism. Oricum una peste alta un concert reusit din partea Iris.
In jurul orei 8 dupa minute bune de admirat strasnicii tehnicieni pletosi ce se zbateau sa le instaleze echipamentul, au intrat in scena si Def Leppard. Spaima tatilor si a sotilor. […] la busturile goale, […] in forma de zile mari fara comentarii, ai intrat in paine cu Rocket, piese mea preferata dealfel. Sunetul de tot rahatul, noroc ca stiam cam cum suna versurile, ca altfel microfonul era pus de forma, nu se auzea nimic.Oameni in delir tipete suieraturi racnete, solouri de chitara, agitatie pe scena, agitatie si mai mare in public, mob wars pt penele aruncate in multime. Nebunie. Cele doua ore de concert au fost la intensitate maxima.
Asta include si taranul cu tricou de plasa ca re venit probabil din sectorul B, incerca sa ajunga in primul ran. Coate in jura, fmm-uri etc etc etc
Inca o tura de aparatura schimbata pe scena cele 5 ore in picioare incepand sa isi spuna cuvantul, insa vointa este mare, intarita de cateva miscari discrete ale unui domnin camasa alba si par bogat, undeva in spate: Coverdale. Zeul ambsolut al rockului. Intrarea sa in scena dezlantuie isteria: tocmai intra in scena 30 de ani de istorie. Exceptional! Un sou absolut, de la miscari si pana la soluri de chitara, care au facut deliciul spectatorilor, si cosmarul gardienilor, care dadeau continuu ochii peste cap. Apropo de gardieni, din nou au fost execrabili, refuzand sa arunce penele aruncate prost de chitaristi, inapoi in public sau sa puna pe scena tricoul cerut de Coverdale unei pustoaice slabute care nu a avut forta sa il arunce asa departe.
Piesele nu stiu in ce masura au fost cantate de Whitesnake, dar stiu cat au fost cantate de public,efectiv nu se auzeau decat spectatorii.minunat. Toate hiturile nemuritoare ca Here i go again, Love aint no stranger au fost la datorie.
Iata ce inseamna un spectacol de exceptie.Si iata de ce consider ca e o sansa unica in viata, sa stai la 10 metri de Coverdale, sa iti zambeasca, sa canti cu el, sa il uimesti (asa cum s-a intamplat in momentul cand toti au inceput sa cante happy birthday in onoarea celor 30 de ani de cariera) sa asculti live niste piese exceptionale ce stau la baza muzicii si toate astea pt doar 75 de lei.
Popularity: 71% [?]