Vegetez.Ca o vegetala oarecare  Sa spunem…ca o muscata. Stiti muscatele alea cu aspect de jungla de la geamul gospodinelor, mandria scarii de bloc si un important indice al statutului social? Asa sunt si eu. Stau si pompez seva intr-o pozitie de adanca meditatie.

Ma simt bine asa. E bine sa stai si sa nu ai nici o grija chiar daca si asta ar trebuie sa te ingrijureze pentru ca vezi tu, viata e scurta si imputita si trebuie sa profiti de fiecare moment ca sa faci ceva, ceea ce in final fac si eu: stau degeaba. Activitatea preferata a zeilor: lenea.  Totul se masoara acum in consum de energie. si in snitele de pui. Vaplac snitele de pui? as manca non stop, ceea ce constituie din nou o problema. De aceea am trecut pe salata. Paradoxal daca te gandesti ca vegetez. O vegetala care mananca vegetale.

S-ar putea numi canibalism? Nu, nu, stiu! Vegetabilism.Sau vegetabalism. Suna interesant oricum. Revenind la ideea de baza, asta daca exista vreo idee sau vreo baza, stau degeaba de cand a incetat sesiunea, nu fac decat sa stau in pat. Chiar si acum tot in pat sunt. Cu tot cu tastatura si mouse, restul calculatorului e tocma  pe birou, asa ca sunt nevoit sa am incredere in el ca o sa posteze exact ce scriu.

Recunosc ca a fost nevoie sa il mituiesc cu un spyware scan, dar sper ca a meritat. Am inceput sa ma uit la filme. De la distanta, v-am explicat de ce. Filme de groaza de sigur. Sange sange sange sange carne morti.  Si iar sange sange sange carne morti. Probabil as face o grimaza. Un zambet prostesc ceva. dar sunt constient ca mobilizarea muschilor fetei cere un efort considerabil. Asa ca vegetez la filme horror mediocre. A uitati-va la The Signal, mi-a umezit ochii de emotie cat de dragut e filmul. Adevarat a fost nevoie de vreo 5 regizori dar e bun de tot. O sa va zmulga cu siguranta un icnet exaltat, o stare de greata ceva….

a! mi-am adus aminte de ce vegetez. Am vazut toate final destination la rand, si am inteles ca nu ar trebui sa ma amestec in planurile acrobatice ale sortii, pentru ca oricat v-as ura eu, sansa va uraste si mai mult.asa ca stau deoparte si vizualizez catastrofele omenirii:inundatii boli, cabinete stomatologice, inghetata, SUA, prostia…le ignor.

Mi-e lene sa scriu mai departe. Nici nu stiu de ce m-am obosit pana acum. as sterge tot dar mi-e prea lene. Asa ca o sa va condamn sa cititi ineptiile astea. Si ganditi-va ca tocmai v-am ucis cateva minute din viata voastra scurta si mizera. O sa muriti mai repede din cauza mea.

Sa vad cat de idioti sunteti: stiti macar ce semnifica titlul?

Deci, cine ma scoate la o bere?

Popularity: 48% [?]

Nu stiu daca e doar efectul caldurii, a cresterii presiunii atmosferice sau doar a plictiselii de vacanta insa in ultimul timp am inceput sa imi reamintesc tot felul de momente negre din viata mea sociala, niste momente ce ar putea face obiectul unei ecranizari, undeva intre The pianist si The Fog.

Ei bine acum, o luna cred, dupa maretele alegeri in parcul Tineretului s-a organizat campionatul mondial de artificii. evenimentul in sine nu stiu cat de notabil ar putea fi considerat, dar cu adevarat notabil pentru mine a fost doza de realitate la 220 pe care am primit-o in momentul in care am iesit in strada.

In sine, oamenii reprezinta cel mai negru cosmar cu siguranta. Si nu mi-a fost tocmai usor sa ma fac nevazut in multimea de slapi tarsaiti in sunet de seminte “sparte”, si cu acompaniament de rasete acute si isterice, injuraturi taraganate, totul pe ritmul soldurilor mult prea pline infipte in chilotasi minusculi si sani atarnati in bustiere roz.

Scuzati-mi momentul liric, dar cand Arghezi a instaurat Estetica Uratului, cu siguranta nu intuise aparitia acestei subspecii umane nocturne, pentru ca ar fi realizat ca nu e vorba de nici o estetica, ce de un joc aleatoriu al combinari esecurilor naturale. Filosofand in continuare si imbrancindu-ma cu munti de slana acoperite cu aur  fac greseala de a ajunge si in parc, pe care nu l-am mai vizitat de aproximativ 6 luni si atunci doar in trecere.

Daca pe strada vorbeam de cazuri izolate de rontait “samanta” aici vorbim de ea ca fenomen social de masa. La fel si de tarsaitul de slapi sau de bustiere si budigai, sau cum s-ar numi chilotii aia. Astfel de privelisti te fac sa intelegi de ce s-a inventat bomba atomica. Sau de ce consider ca Hitler era un nene de treaba, si al carui exemplu ar trebui urmat. Si daca asta nu ar fi de ajuns, ce ar putea sa sugereze comportamentul desprins parca din iesirile la gratar la o manea la aparitia artificiilor cand cuvantul de ordine a fost “Oaaaa”? Adica limba romana este in asa mizerie ca trairile intense  pe care poetii le ilustrau acum mult timp in complicate metafore si epitete, acum nu mai pot fi descrise decat prin onomatopee?

Im amintesc  o scena idilica:Mama Tata Fiul privind romantic artificiile fiecare cu cate un mobil in mana filmand evenimentul. Fiul: ai vazut ala? Toti Trei: Oaaaa!!

Concluzie:de ce nu m-am nascut acum 200 de ani? Si mai ales: de ce in Romania?

Popularity: 46% [?]

Tin minte acum vreo doua trei luni, odata cu violenta astenie de primavara ce matura tinerii de pe strazile urbane si ii determina sa esueze la malul marii pe nisipul format prin erodarea eoliana a deseurilor menajere de pe plaja, la munte in vreun club fitzos in care respirau aerul curat de la mii de tigari fumegande, sau doar la marginea unei poienite frumoase pentru a-si arunca resturile de la gratar pe acorduri de manele, aparuse o noua moda: ecologia.

Stiu cum prin toaste ziarele exista un articol micut de umplutura in care arata cum tinerii patriei se duceau si adunau trei cutiute de bere intr-o punga, sau cum plantau un copacel vai de mama lui la Baneasa (pe pista probabil) si toate asteapentru ca era la moda. Era la moda sa pari ca ai o preucupare serioasa, sa para ca iti pasa de soartatarii. Sa fii un fel de revolutionar al pajistilor si padurilor, si probabil sa aduni destule amintiri cat sa umpli o noapte de barfa.

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt impotriva acestui gen de activitati, ba din contra. Dar consider ca fiind curata ipocrizie ca intreaga miscare “verde” sa fie episodica. Nu stiu cum si de ce dar ca prin minune vara a topit orice pornire muncitoreasca. Toti au aterizat la Mamaia sau Predeal, si nu ca sa curate gunoaiele ci ca sa le sporeasca.

Asa ca eu zic,copii, nu de ecologizarea mediului avem noi nevoie, ci de ecologizarea educatiei. Cand o sa realizam cu totii ca degeaba ridici o hartie daca arunci inca zec, si degeaba te lauzi ca ai plantat o tufa daca nu o uzi niciodata,a tunci o sa intelegem si ca nu e nevoie de organizatii, partide, grupuri,cete, turme si ce or mai fi pentru a strange deseurile. Ci avem nevoie de bun simt pentru a le arunca acolo unde trebuie.

Asa ca dragii mei, lasati teribilismul de primavara si excursiile pe coclauri, si invatati sa mentineti natura, nu sa o distrugeti si sa o realcatuiti. Mai degraba incercati sa ii determinati si pe cei din jur sa gandeasca “curat”. Si daca tot vreti sa ecologizati ceva, incepeti cu Bucurestiul

Popularity: 50% [?]

Si a venit si concertul Judas Priest, care nu ma gandeam ca ar putea ataca standardul inalt de calitate stabilit de Whitesnake cu 3 zile inainte, dar care prin natura trupei, promitea un show de zile mari.

La ora 4 si ceva eram deja in incinta, dupa un control sumar la intrare si rugamintea sa nu am camera foto la mine. Locuri din nou in fata doar ca problema a fost gardul de protectie pus de data asta la vreo 10 metri de scena, probabil de frica unor incercari alpinistice de cocotare a fanilor pe scena. Promotionalele din nou la discretie, micii la mare cautare, bere garla, apa in valuri si torenti de cola. Din nou totul pe jetoane care de altfel au fost mai ieftine, doar 3 lei.

Prima trupa, Wisdom. Publicul format din maxim 50 de oameni, 100 si cu aia deja beti intinsi prin spate. Prestatia execrabila, solistul si-a incalzit vocea cand deja trebuia sa incheie, prezenta scenica vraiste, dat din cap in stilul pussycat dolls (lateral inclinat) versuri citite de pe foile de pe jos. Melodiile nu ar fi fost rele de altfel daca ar fi fost cantate efectiv. In afara de frontman restul au fost ok, si ca zbantuiala dar si ca prestatie. Oricum, de apreciat entuziasmul.

A doua trupa, Thunderstorm, pe care am asteptat-o cu nerabdare. Publicul s-a ingrosat automat la in jur de 150 de pletosi. Au facut un show decent, umbrit doar de caldura extrema si inutilitatea jocurilor de lumini. Au inchelat fulminant cu Highway to hell cover ad/dc, care a aruncat toti spectatorii in aer mai ceva ca intrarea Judas in scena. Bravo lor.

Ross the boss nu au avut cu ce rupe gura targului. Doar cu Ross poate. Sa fii clona Moanowar nu e acelasi lucru cu a fi Manowar, si Ross stie asta de aceea nici nu s-a agitat prea tare. Pentru restul trupei parea insa ca e concertul carierii, vocalul cel putin a tinut neaparatsa vina in  public, un moment dubios dealtfel, fiind nevoit sa iasa prin spatele scenei pt ca deh e cam nasol sa sari de la 2metri. In fine am rasuflat greu dar usurati ca s-a terminat si au intrat adevaratii grei in scena.

Primal Fear. O trupa care de la Seven Seals m-a prins asa de tare in cat nu stiu daca am venit pentru Judas sau pentru ei. Si nu m-au dezamagit, chiar daca frontmanul , dupa trei sferturi de sticla de Premiat si o bere nu cred ca mai stia unde si ce canta, dar s-a tinut tare si in picioare, plin de glume si de replici in limba romana.

Si dupa vreo 20 de minute in care stafful a ansamblat o scena extraordinara pe doua etaje, cu artworkuri de pe albumul Nostradamus, bateria  la etaj usi glisante dedesub, platforme pneumatice si alte dracii au intrat zeii: Judas Priest. Cei din spate au inceput sa se impinga, oamenii cadeau pe jos, se striveau, urlau, racneau, unu’ mi-a varsat o bere in cap, altu’ mi-a bagat un cot in coaste, cert e ca nu am priceput mare lucru din prima piesa,in incercarea mea de a rezista eroic. Dar oricum Rob Halford a tras teapa tuturor si nu a intrat cu Harley-ul pe scena ci a rasarit pe o platforma pneumatica intr-o mantie argintie si un trident in mana. Pe tot parcursul showului, efecte cu duiumul, cu adevarat impresionant fiind tronul glisant cu care a aparut la un moment dat, cand imbranceala era maxima. Si sa nu mai pomenesc de bis, cand a intrat pana la urma cu motocicleta pe scena.

Una peste alta un concert Extraordinar, cu un public de cacat care a spulberat mare parte din farmec. Ce sa faci? Niste tarani. Pletosi.

Popularity: 52% [?]

Nu stiu cum ar trebui sa incep descrierea unui astfel de eveniment. Sa fac o prezentare a trupelor ar fi inutil si de prost gust. sa descriu emotiile traite ar fi imposibil. Sa povestesc desfasurarea “ostilitatilor” ar fi dificil fara o doza masiva de subiectivism.

Totusi voi incerca cate putin din fiecare, pentru ca voi, amatori ai genului si iubitori ai muzicii de calitate sa stiti de ce spun ca ati ratat o sansa unica in viata.

Epopeea incepe la ora 4.30 cand am debarcat optimisti pe 40 de grade cat erau afara la intrarea parcarii b, suspect de goala pt un eveniment de o asemenea anvergura. Motivul era simplu si foarte romanesc, se intra pe la intrarea principala si nu prin parcare. Trecand peste asta si peste ora stata cu pletele in soare asteptand sa ne dea drumu in interior, dupa un scurt popas la unicul stand de promotionale existent (un stand la 5000 de oameni!) unii s-au dus direct la scena sa tina locul iar altii (adica eu) s-au dus sa tina coadda la jetoane pentru papa. Defapt papa canci, singura reusita fiind patru pahare de apa, pentru ca nu s-au dat sticle. Si credeti-ma sa dai din cap cu doua pahare de apa in mana nu e o idee foarte buna. Totusi cel putin am prins locuri bune, randul doi.

in jurul orei 7 au intrat in scena Iris. Nu cred ca au nevoie de vreun comentariu. Showul a fost discret, profesionist degajand aerul ala de “vechi dar bun”. Spre marea mea rusine e prima data cand ii vad live, nefiind un fan al lor. Si cu toate astea nu pot spune ca mi-a displacut sa ii vad, chiar daca piesele alese nu au punctat prea mult la capitolul optimism. Cred ca insista prea mult pe tema “cand noi nu vom mai fi” chiar daca ciroza in stadiu avansat nu iti poate da prea mult optimism. Oricum una peste alta un concert reusit din partea Iris.

In jurul orei 8 dupa minute bune de admirat  strasnicii tehnicieni pletosi ce se zbateau sa le instaleze echipamentul, au intrat in scena si Def Leppard. Spaima tatilor si a sotilor. […] la busturile goale, […] in forma de zile mari fara comentarii, ai intrat in paine cu Rocket, piese mea preferata dealfel. Sunetul de tot rahatul, noroc ca stiam cam cum suna versurile, ca altfel microfonul era pus de forma, nu se auzea nimic.Oameni in delir tipete suieraturi racnete, solouri de chitara, agitatie pe scena, agitatie si mai mare in public, mob wars pt penele aruncate in multime. Nebunie. Cele doua ore de concert au fost la intensitate maxima.

Asta include si taranul cu tricou de plasa ca re venit probabil din sectorul B, incerca sa ajunga in primul ran. Coate in jura, fmm-uri etc etc etc

Inca o tura de aparatura schimbata pe scena cele 5 ore in picioare incepand sa isi spuna cuvantul, insa vointa este mare, intarita de cateva miscari discrete ale unui domnin camasa alba si par bogat, undeva in spate: Coverdale. Zeul ambsolut al rockului. Intrarea sa in scena dezlantuie isteria: tocmai intra in scena 30 de ani de istorie. Exceptional! Un sou absolut, de la miscari si pana la soluri de chitara, care au facut deliciul spectatorilor, si cosmarul gardienilor, care dadeau continuu ochii peste cap. Apropo de gardieni, din nou au fost execrabili, refuzand sa arunce penele aruncate prost de chitaristi, inapoi in public sau sa puna pe scena tricoul cerut de Coverdale unei pustoaice slabute care nu a avut forta sa il arunce asa departe.

Piesele nu stiu in ce masura au fost cantate de Whitesnake, dar stiu cat au fost cantate de public,efectiv nu se auzeau decat spectatorii.minunat. Toate hiturile nemuritoare ca Here i go again, Love aint no stranger au fost la datorie.

Iata ce inseamna un spectacol de exceptie.Si iata de ce consider ca e o sansa unica in viata, sa stai la 10 metri de Coverdale, sa iti zambeasca, sa canti cu el, sa il uimesti (asa cum s-a intamplat in momentul cand toti au inceput sa cante happy birthday in onoarea celor 30 de ani de cariera) sa asculti live niste piese exceptionale ce stau la baza muzicii si toate astea pt doar 75 de lei.

Popularity: 59% [?]