Marele nimic din tine

Sunt sigur ca ai o parere foarte buna despre tine. Sunt sigur ca te apreciezi si ca te consideri, la scara microscopica o personalitate. Si crezi ca insemni ceva. Daca nu pentru altii atunci macar pentru tine. Dar afla ca te minti singur.Iata si de ce.
Pe ce se bazeaza existenta ta? Cel probabil pe niste teluri, de cele mai multe ori efemere, sau pur si simplu irealizabile, care te monteaza in fiecare zi sa te trezesti la ore ireale, sa te extenuezi si sa te suprasolciti, sa iti torturezi simturile in cele mai psihopate conditii, sa iti parasesti decenta si educatia si sa te transformi intr-o rotita zimtata gata sa se insereze in marele mecanism social, intr-o pozitie cat mai indispensabila. Practic ratiunea ta de a trai o reprezinta idealul. Daca esti atent poti sa iti observi foarte clar si bine delimitat, comportamentul canalizandu-se pe directia impusa de logica atingerii tintei supreme si aici ma gandesc la relatiile interumane care se stabilesc inevitabil in raport cu prietenii si colegii. Practic incerci sa iti creezi un anturaj adecvat care sa “unga rotita” de care vorbeam mai devreme.

Numai ca, in acest proces atat de normal, banal, inevitabil si totodata extraordinar de greu de descris altfel decat in linii generale, uitam un aspect foarte important: nu suntem singurii care functionam astfel. Fiecare are propriul angrenaj in formare pe care va dori, in cele din urma sa il faca sa mearga. Exact ca si tine. Si s-ar putea ca si tu sa devii baza anturajului menit sa faciliteze miscarea.

Este o poveste frumoasa teoria dependentei educationale sau culturale a individului fata de societate. Legatura este una strict materiala si interesata, individualismul fiind in cele din urma sinonimul definirii ca persoana. Daca vrei sa dai un contraexemplu precum cel al actelor de caritate, tin sa iti spun ca te inseli. Caritatea si darnicia au ca scop tot satisfacerea ego-ului propriu, indiferent de motivul afisat. Sa spunem ca pana la un anumit punc este un antidot al milei si fricii de a decadea si a deveni in cele din urma sursa compasiunii semienilor. Rezumand, frica de a pierde identitatea atat de atent cladita.

Iar daca inca nu te-ai convins ca nu insemni nimic, simuleaza o brusca schimbare de prioritati. Un pericol iminent dAar anuntat, care ti-ar pune viata in pericol. Atunci vei fi nevoit de bunvoie sa iti abandonezi identitatea de individ si sa te concentrezi asupra stapanirii emotiilor primare si supravietuire. Ratiunea se dizolva pana la nivelul instinctelor demonstrand ca nu suntem cu nimic mai speciali, la fel de vulnerabili ca toti ceilati, in concluzie demonstrandu-ne nulitatea.

Popularity: 50% [?]

This entry was posted on May 07th, 2008 and is filed under filosofia unei minti intunecate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response or Trackback from your own site.