Dark Side of Humanity

In urma cu un an aflam dintr-un pliant din mall de Yamato, o trupa de tobosari japonezi, descrisi ca o experienta inedita si unica. Cum la vremea aceea nu am vazut spectacolul, la vestea ca se intorc in Romania nu am ezitat in a lua decizia sa particip.

Asa ca la ora 8 fara ceva patrulam cu mama prin parcul Tineretului spre Sala Polivalenta, uimindu-ne cat de bezna poate fi intr-un parc si de numarul extraordinar de oameni ce aveau aceeasi tinta ca noi: 2. Nu a trebuit mult ca, mai ales prin zona podului, sa incepem sa ne uitam ingrijorati peste umar la fiecare boschetel dubios. In fine am ajuns repede la intrare unde am constatat ca sunt destui oameni, dar un pic mai silitori ca noi, pentru ca faceau deja muncitoreste coada.

Intrarea a decurs fara probleme, ba chiar m-a surprins detectorul de…cod de bare cu care scana biletul tanti de la usa, dar si discutia ucigasa ce se desfasura in ceafa mea:

-Auzi, da crezi ca ne lasa?
-Da draga lasa ca stiu eu ce sa ii spun, ca ii spunem ca doar nu ne ducem la concert.

Nu ar fi de ignorat nici frustrarea unei dudui din stafful tehnic ce sugera unei pustoaice de 6 ani sa isi ia biletul si sa intre mai repede, aia mica cautand-o din priviri pa ma-sa, gata sa planga.

In fine, am intrat, nu ne-am riscat la standul de materiale promotionale pentru ca semana deja cu atacul de la Smardan, zburau cd-urile si tricourile prin hol. Ne-am invartit ceva timp derutati de faptul ca pe usile ce dau spre diversele sectoare ale salii, C venea dupa A iar noi aveam B, care logic si normal de altfel, ca in alfabet, era inainte de A. In fine, am incercat fara succes sa ne identificam locurile pentru ca toate randurile erau numerotate de la 1 la 25 parca, fara sa se tina cont de sectoare, asa ca pentru a afla unde vine Randul3 sector B trebuia sa calculezi niste integrale.

In cele din urma ne-am pus pe un oarecare rand trei care era aproape pe scena, unde am inceput sedinta de fotografiere in detaliu a instrumentelor, foarte spectaculoase de altfel, mai ales toba cu un diametru de 2m din centru.

Mai apoi a trebuit sa parasim locurile pentru a ne muta mai in spate, atunci cand organizatorii au hotarat ca este necesar sa trimita un reprezentant, vadit depasit de situatie, dupa ce au observat ca spectatorii incep deja sa smulga scaunele si sa se bata cu ele.

Din noul loc nu mai vedeam nimic mai ales ca in fata era un japonez de 1.90, pus pe poze, dar foarte politicos si amabil, asa ca a trebuit sa ma asez intre scaune, pe o muchie metalica nenorocita…

…Si a inceput…

Nu va pot descrie in cuvinte ce inseamna Yamato, trebuie sa simtiti singuri. Este o impletire de emotii, mister si incantare, uimire, teama si fascinatie…. Inca de la prima piesa am stiut ca nu am gresit venind. Sunetul de calitate a contribuit si el enorm la atmosfera salbatica si rudimentara, iar luminile, simpliste de altfel puneau in valoare muzica si ritmul. Intreaga sala vibra la propriu din cauza intensitatii cu care cei 10 membri bateau simultan in 10 tobe. Nu degeaba spectacolul poarta denumirea de Shin-on (bataia inimii), pentru ca efectiv iti simti intreg corpul cuprins de ritmul de pe scena.

Pentru ca showul sa fie complet, au interactionat de nenumarate ori cu publicul, creand o atmosfera speciala, efectiv puteai simti bucuria si surpriza publicului atunci cand unul dintre tobosari a inceput sa indemne spectatorii sa prinda ritmul impus de el. Si contrar asteptarilor mele toata lumea s-a supus si a participat activ la spectacol.

Sigur au fost micile neajunsuri romanesti, bliturile luandu-ti ochii din 5 in 5 minute in ciuda sfatului de a nu inregistra spectacolul dat de organizatori la inceput. Spre deosebire, japonezul de care va spuneam mai devreme, facea poze fara blit, inchizand chiar si Lcd-ul pentru a nu deranja. Eu unul deaba in a doua parte m-am incumetat sa scot telefonul si sa ii surprind pe cat de discret posibil pe Yamato.

Finalul a fost incredibil, toata lumea aplauda, tipa, racnea, fluiera si dupa vreo cinci minute, in care spectatorii incepusera sa bata din picior(si credeti-ma sunetul este incredibil) de se zguduia Polivalenta, tobosarii s-au intors, s-au mai jucat putin cu noi si daca nu a fost chip sa scape, ne-au mai cantat cate ceva, pana ne-au convins sa plecam la casele noastre.

In concluzie, ii astept cu nerabdare sa se intoarca in Romania. Sunt o experienta unica si inegalabila. Nu poti intelege pana nu vezi cu ochii tai. Iar dupa ce vezi, ramai cu inima prinsa in ritmuri de toba.

p.s. Pentru cei curiosi, iata cum arata inceputul spectacolului Shin-on chiar daca difera de cel de la Bucuresti prin tobele folosite

Popularity: 29% [?]

*fotografii de Tibi Lupea

La inceput, am fost fascinat de Bucuresti.

Ma fascina marea de oameni care se revarsa pe strazi, care te inghitea si te facea sa te simti mic si neinsemnat, care te facea sa te pierzi de tine insuti si de tinta pe care o aveai in minte. Ma fascina indiferenta ce plana asupra fiecarui trecator, distanta si aroganta cu care erai privit in treacat la metrou, sau zambetele retinute si pline de superioritate la auzul accentului moldovenesc. Ma fascinau cladirile impunatoare, cu arhitectura greoaie, ce te dominau cu prezenta lor masiva. Ma fascina traficul nebun, care se amesteca cu mirosul intepator de gaze arse si cu sunetul sfasietor al claxoanelor folosite excesiv. Ma fascina viata trepidanta ce pulsa in venele Orasului si senzatia a durat cativa ani. Era si normal. Eram un copil in pragul adolescentei, proaspat venit dintr-un orasel de provincie cu idealuri mici si vise pipernicite.

Apoi am urat Bucurestiul…

Atunci cind am realizat mizeria ce invaluia Metropola. Am vazut-o reflectandu-se in fiecare balta de pe trotuar in care un bocanc pasea cu nesimtire improscand noroi in toate partile. Am vazut-o din ce in ce mai clar pe buzele oamenilor care deschideau gura sa-mi vorbeasca si in mintile celor care ma invatau si ma educau la scoala. Am vazut-o trecand in tromba pe rosu, starnind nori de praf in sufletul meu.

Am inceput sa inteleg ca asta este adevarata fata a Orasului: manjita de comportamentul locuitorilor. Si ca in acele cladiri frumoase, traiesc oameni.

Apoi am acceptat Bucurestiul.

In cele din urma, m-am resemnat. M-am integrat incercand sa pastrez urma ratiune, caci altfel stiu ca m-ar acapara. Am invatat sa convietuim. El imi da doza de tragedie urbana zilnica, eu traiesc in El facandu-l sa prospere si sa se propage. Bucurestiul in sine este un organism parazit.

Popularity: 42% [?]

Uite bah, ca mai sunt si din astia, imi spune o voce launtrica pe drumul spre casa. Ma intorceam de la intalnirea nimic.org. Sincer, la ce ma asteptam? Iata:

• Oameni tacuti;
• Oameni tacuti, vorbind despre chestii tehnice, necunoscute mie;
• Oameni tacuti, care beau suc in timp ce vorbesc chestii tehnice;
• Oameni tacuti, care beau suc in timp ce vorbesc chestii tehnice, si privesc usor arogant;
• Oameni semidocti;
• oameni ordonati, imbracati nerd-style;
• Doi trei oameni mai prietenosi care beau bere, dar care sunt mai tacuti decat ceilalti oameni tacuti;
• Oameni care vorbesc numaidespre blog, care te critica incercand sa-ti demonstreze ca esti un nimic
• Un Eugen care taie si spanzura; De Mihai nu mai vorbesc;
• UnVictor anost;
• Un HellSpawn intepat;
• Poze in grup organizat;

Ce am gasit defapt?

• Oameni vorbareti si prietenosi;
• Oameni care beau bere; multa bere;
• Oameni care vorbesc despre orice ii taie capul;
• Oameni glumeti;
• Oameni dezghetati, directi, probabil si sinceri;
• Poze din toate directiile si unghiurile;
• Discutii inteligente (in care nu m-am bagat, bineinteles);

• Un Victor de gasca si super prietenos si amuzant, cel care defapt mi-a si prezentat in linii mari nimicul
• Un Eugen vorbaret si calm care s-a invartit tot timpul in jurul mesei;
• Un HellSpawn linistit si foarte prietenos; sa fiu sincer m-a socat ce diferenta este intre el pe forum si el in realitate;
• De Mihai nu pot spune prea multe, nu am prea interactionat;

In concluzie ce pot sa spun…Nu credeam ca inca mai exista astfel de oameni si nu regret absolut deloc ca m-am alaturat lor. Regrete? Da: Ca nu am putut sta mai mult, sincer, m-a ajuns oboseala acumulata in ultimele doua zile nedormite si petrecute. Ca grupul a fost cam disparat, inca ma intreb cine au fost unii dintre participanti. Si ca nu se organizeaza mai des.

Popularity: 23% [?]

Replica la articolul De ce iubim barbatii scris de Toxically care mi-a lasat impresia unui optimism incurabil si deplasat. Sunt barbat si iti pot spune sincer ca te inseli. Asa cum se inseala si cele care spun ca barbatii sunt niste cretini. Asa cum se inseala toti cei care se chinuie sa catalogheze intr-un fel sau altul cele doua sexe. Suntem asa cum ne vedem noi, cu bune si rele, fara tipare si sabloane, ci cu o educatie sociala sau morala mai mult sau mai putin dezvoltata

Vreau sa o felicit pe Toxically pentru articol si sa sper ca nu va fi nevoita sa treaca printr-o dezamagire care sa ii schimbe pozitia radical.

Ii iubiti pentru ca nu aveti de ales. Pentru ca nu fac crize de isterie cand pantofii nu se potrivesc la culoare cu geanta diplomat, si asta pentru ca pentru cei mai multi, diplomatul e o prajitura iar pantofii albi cu varf ascutit se asorteaza la orice.

Pentru ca isi cumpara prima pereche de blugi pe care le pica ochii, fara sa spuna “Dar hai sa mai vedem si altii, totusi…”, asta pentru ca pantalonii de trening sunt mai cool decat blugii. Pentru ca sunt morocanosi dimineata si asa raman intreaga zi. Pentru ca atunci cand se enerveaza rareori tipa, de cele mai multe ori ies la bere cu prietenii, si raman acolo cateva zile, pana cand raman fara bani, cand se vor intoarce umili, cu un buchet de flori ofilite.

Ii iubiti pentru ca va cumpara flori pentru cele mai stupide motive, incercand defapt sa mascheze adevarata intentie, de cel mai multe ori, pur materiala. Pentru ca va tin de mana cand mergeti la film, cu sictir si cu o oarecare doza de jena, gandindu-se la meciul pe care il pierd. Pentru ca niciodata nu citesc data de expirare de pe produsele alimentare, asta pentru ca alcoolul si chipsurile nu expira. Si chiar daca o fac, nu-i bai. Pentru ca uita sa cumpere paine atunci cand ii rogi, in schimb va cumpara o cutie de bomboane contribuind astfel la silueta si bunastarea voastra: painea ingrasa iar ciocolata tine loc de sex.

Pentru ca nu tin minte datele de nastere ale prietenilor, sau se prefac ca uita, poate, poate scapa de vizita si se pot juca linistiti pe PS. Pentru ca sunt gelosi pe prietenele voastre, cu care ar vrea sa iasa de doua-trei ori.

Ii iubiti pentru ca se pricep la calculatoare si la reparatii prin casa, chiar daca dupa ce mesteresc ei, trebuie sa chemati un profesionist sa salveze situatia. Nu stiu ce este un Lip Gloss sau la ce foloseste (si nici nu vor sa afle), mai ales dupa ce realizeaza ca se ia pe camasa.Ii iubiti pentru ca va spun ca sunteti frumoase exact in zilele cand ati uitat sa va fardati, care bineinteles, corespund cu zilele cand vin beti morti acasa. Ii iubiti pentru ca nu va inteleg ritualurile de infrumusetare (vopsitul parului, epilatul, fondul de ten, crema de maini), cu toate ca multi le folosesc.

Ii iubiti pentru ca sunt capabili sa vada frumusetea atat in baseball, cat si in pictura; mai exact pictoriale. Ii iubiti pentru ca la ei dusul dureaza 3 minute (si de aceea put in consecinta), pentru ca nu barfesc cu colegele de serviciu despre ce a facut vecina de la etajul 6 (ci doar despre cat de buna e si ce fund misto are), pentru ca sunt superficiali si totusi rigurosi in tot ceea ce intreprind (de aceea esueaza lamentabil).

Pentru ca pot sa se rada pe cap fara sa le para rau, spunand “Lasa, o sa creasca la loc.”(valabil si pentru minte). Pentru ca nu stiu sa faca nod la cravata, dar stiu sa il desfaca. Ii iubiti pentru ca se enerveaza atunci cand intarziati la intalnire, insa nu se razbuna intarziind si ei la urmatoarea deoarece a intarzia este o obisnuinta.

Ii iubiti pentru ca atunci cand va spun ca nu va inteleg, de fapt nu va inteleg deloc. Ii iubiti pentru ca atunci cand se uita in ochii vostri, va viseaza dezbracate si va puteti vedea reflexia direct in ceafa lor.

Pentru ca adora sa va admire umbland prin casa doar in lenjerie si nu numai pe voi. Pentru ca nu au fixatii cu privire la pozitia in care “trebuie” sa stea vaza de pe masa, fiindca nici nu au remarcat ca ati cumparat o vaza. Pentru ca stiu ce este o cheie franceza, mai ales in trafic cand arunca cu ele unii-ntraltii. Pentru ca nu au auzit in viata lor de CERRUIT Si Eau De Toilette, decat cand le cumpara amantelor.

Ii iubiti pentru ca ranjetul lor tamp va aduce fericire chiar si-n cea mai grea zi a saptamanii, pentru ca vor sa stea seara langa noi in pat si sa se joace cu parul nostru, incercant sa sugereze ca statul in pat si jucatul cu parul nu e prea amuzant fata de ce au ei in cap, pentru ca va lasa sa dormiti pe pieptul lor, atunci cand sforaie, pentru ca va fac sa va simtiti singure, pentru ca…

…Pentru ca sunt barbati.

Popularity: 37% [?]