In cautarea unei cafenele decente partea I: Festival39 vs Rooms

si ca tot se vorbi de cafelute, si alte vicii micute, imi iau angajamentul sa va prezint pe cat de des posibil diferite locuri si localuri, baruri carciume si cafenele, muzee si alte monumente, in fine, tot felul de locuri care au menirea sa dovedeasca ca Bucurestiul poate avea doua fete. Poze o sa ofer pe cat posibil, deobicei, fotografierea in locurile selecte ale capitalei fiind fara motiv, interzisa.

Ei bine , pe baza recomandarilor din Time Out, saptamana aceasta eu si iubita mea, Simona am ales Festival39 si Rooms.

festival39.jpg

Festival39.Il gasiti pe Slaiul Independentei, in diagonala fata de Unirea, cum privesti spre Universitat, la doi pasi spre Casa Poporului, de la BRDul din colt. Locul arata bine, spatiu mic pe doua etaje, multe…antichitati sa le spunem, cu toate ca majoritatea pot purta numele de vechituri, cu mai mult succes. In fine, in Bucuresti a prins ideea de “atmosfera de epoca” si acum fiecare bomba cu bere trezita la 0.33 recreaza aerul anilor ‘850, asa ca nu ar fi tocmai ceva special. Dar oricum, jazz(care o fi legatura cu acum doua secole?) poze pe pereti, e ok. De consumat, nu ai prea multe de ales. Mai ales daca te duci in cafenea ca sa bei cafea, esti mort. Am ales experimental cafeaua Marghiloman. Servita frumos intr-un pahar de ceai. Teoretic, ingredientele ar fi cafea si rom. Asa ca nu stiu unde exact s-a infiltrat atata apa. Nu de alta, dar si cafeaua, si romul au o oarecare consistenta. Asa ca nu inteleg de le avea aspectul de cola. In fine, merge. Nici ciocolata alba calda din cate am inteles nu e grozava. Preturile sunt combatante pe frontul inflatiei, zeama aia de cafea, 6lei iar ciocolata 8lei.

Numai ca, exista chelneri. Romani. De o cretinitate si o nesimtire rara. trecem peste partea cu “Buna ziua” alea, alea, dar nu am inteles exact partea cu: imi ia paharul (gol de altfel) din fata si imi tranteste nota. Chiar daca nu dadeam nici un semn ca as vrea sa plec, iar Simona nici nu isi terminase consumatia. Si daca asta nu e de ajuns ca sa ma convinga sa il injur de morti si sa plec, ei bine peste 5minute se intoarce la masa, cu un ton de “sa moara ma-ta” sugerandu-ne sa nu ne mai sarutam ca ne vede lumea. Nu ca mi-a spus asta m-a deranjat, ci tonul si limbajul. Acum m-a convins sa plec, nu sa il si injur. Dar nu e timpul pierdut. Am platit, am lasat un oarecare bacsis care sa ma asigure ca nu o sa scuipe in cafea data viitoare(daca voi face greseala sa mai vin). Sigur, nu tu un multumesc, un la revedere, ceva…I-am multumit eu in locul lui si am plecat un pachet de nervi. Noroc de cafea ca era asa slaba, altfel faceam infarct.

Una peste alta Festival39 merita incercat, daca aveti in plan o intalnire de afaceri cu iubitul(a). In rest..pregatiti-va sa fiti tratati romaneste. Detalii aici.

rooms.jpg

Rooms. Il gasiti usor, daca stiti sa va orientati. De la metrou de la Romana, treceti pe partea cealalta. o luati prima la dreapta, pe Biserica Amzei (nu pe biserica, pe strada) siapoi prima la stanga, pe Mendeleev. E un club/bar de noapte sau ce o fi, apoi urmeaza Rooms, cu o firma timida, rosie. Da, asa cum ii spune si numele e formata din camere. Fiecare e altfel. Alte culori, alt design. Daca mergeti pe la pranz, e gol. Si e imens. O casa veche, renovata si transformata. Doua etaje. Va place roz, au camera roz. Va place rosu, au camera rosie. Va place negru, au si camera neagra. Si alba si multe altele. Sigur eu am stat in cea neagra. Consumatia, cam aceleasi preturi ca Festival39. Chiar pe alocuri ajustate. Cafeaua Lavazza, un espresso e 7 lei, dar are efectul unei canistra de benzina in flacari. Cola tot 8 lei, si efectele ei le cunoasteti:))

Atmosfera e de lounge pentru din aia de merg prin Bamboo de isi opresc Ferrariul in spatele unui Porche din spatele unui Lamborghini, dar nu e asa. Oamenii sunt din marea masa, fara suferinte si strutzi colorati. Preturile chiar daca maricele, puteau fi si mai groaznice intr-un astfel de loc. Chelneritele chiar daca nu de o politete extraordinara, cel putin isi fac treaba in liniste. uzica e de pastilati, din aia incat dupa 20 minute ma uitam in tavan(negru) incercand sa imi dau seama daca urmele in care vopseaua nu a mai ajuns au fost facute intentionat sau din greseala. Una peste alta, o imbinare reusita intre baroc si psihedelic, merita incercat, chiar daca pot sa pun pariu ca dupa ce veti plati va vor spune ca nu au marunt, asa ca le vei lasa un bacsis dragut. Dar macar locul, merita. Detalii aici

Concluzie. Saptamana asta mergeti in Rooms. Nu cred ca o sa regretati, sigur gasiti o camera numai pentru voi in care sa va relaxati pana la sevraj pe ritmurile indefinite ale unui gen muzical indefinit. Cafeluta placuta!

Popularity: 47% [?]

About the Author

Xul

Xul

6 Responses to “In cautarea unei cafenele decente partea I: Festival39 vs Rooms”

  1. Gravatar

    multumesc ca mi-ai confirmat impresia despre festival39… am fost acolo acum vreun an, intr-un grup mare (10-15 persoane) si atitudinea chelnerilor a fost de genul ‘trebuie sa comandati toti in acelasi timp, ca sa nu fac prea multe drumuri’ (dupa ce am incercat sa ii atrag atentia 10 minute, a adus comanda altcuiva la masa si am indraznit sa ii cer si eu ceva. ‘de ce n-ai cerut mai devreme, ca sa le aduc impreuna?’ ‘ca nu te-ai uitat la mine cand ti-am zis ceva, boule!’ - in gand, ma rog…)

    Jen’s last blog post..hello again

  2. Gravatar

    Da, pierd foarte mult ca nu tin la eticheta. Se transforma intr-o carciuma scumpisoara “la sosea”

  3. Gravatar

    daca dai un sărci pe metropotam.ro o sa gasesti niste comentarii foarte folositoare via diverse locuri. majoritatea evident nu sunt de bine pt sa suntem in romania, o tara de lumea a III-a. pa si te pup!:))

  4. Gravatar

    Din Metropotam imi si iau hartile sa stiu cum ajung. Problema e ca acolo sunt prea multe pareri si mult prea diferite ca sa iti poti forma o impresie generala

  5. Gravatar

    eheeei… acum vreo doua luni am facut un logo pentru restaurant din C-ta care se vrea gen cafenea in care se mananca, se bea si se danseaza, la ore diferite. Se vrea ceva de parturi cu pene de cocos dar cu preturi pentru muritorii de rand. Incepusem deja sa-mi fac obicei sa beau cafeaua acolo de cate ori ieseam in oras cu Adi (logodnicul meu). Intr-o seara am gasit o ditamai dihania in cafea (musca-gandac, ai dont nău). Ma duc discret si ii spun patronului. Acesta vine la masa, se uita consternat la ganganie, rade, si pleaca mai departe. Nici macar un gest sa imi dea alta cafea, niste scuze, nimic. Normal ca nu am lasat nici un bacsis, chelnerul tipand efectiv dupa noi un ironic “mai poftiti”. Morala: daca nici macar patronilor nu le pasa, ce mai vrei de la angajati. Si vorba ceea.. noi aveam si pile, ne stiam cu patronu’.

    Rox’s last blog post..A susui în jos cu capulapământ

  6. Gravatar

    Inutil sa mai spun ca nu mai dau in vecii vecilor pe acolo, chiar daca noi i-am facut imaginea. (dar uite ca totusi am spus-o)

    Rox’s last blog post..A susui în jos cu capulapământ

Leave a Reply

You can use these XHTML tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <blockquote cite=""> <code> <em> <strong>