si ca tot se vorbi de cafelute, si alte vicii micute, imi iau angajamentul sa va prezint pe cat de des posibil diferite locuri si localuri, baruri carciume si cafenele, muzee si alte monumente, in fine, tot felul de locuri care au menirea sa dovedeasca ca Bucurestiul poate avea doua fete. Poze o sa ofer pe cat posibil, deobicei, fotografierea in locurile selecte ale capitalei fiind fara motiv, interzisa.

Ei bine , pe baza recomandarilor din Time Out, saptamana aceasta eu si iubita mea, Simona am ales Festival39 si Rooms.

Festival39.Il gasiti pe Slaiul Independentei, in diagonala fata de Unirea, cum privesti spre Universitat, la doi pasi spre Casa Poporului, de la BRDul din colt. Locul arata bine, spatiu mic pe doua etaje, multe…antichitati sa le spunem, cu toate ca majoritatea pot purta numele de vechituri, cu mai mult succes. In fine, in Bucuresti a prins ideea de “atmosfera de epoca” si acum fiecare bomba cu bere trezita la 0.33 recreaza aerul anilor ‘850, asa ca nu ar fi tocmai ceva special. Dar oricum, jazz(care o fi legatura cu acum doua secole?) poze pe pereti, e ok. De consumat, nu ai prea multe de ales. Mai ales daca te duci in cafenea ca sa bei cafea, esti mort. Am ales experimental cafeaua Marghiloman. Servita frumos intr-un pahar de ceai. Teoretic, ingredientele ar fi cafea si rom. Asa ca nu stiu unde exact s-a infiltrat atata apa. Nu de alta, dar si cafeaua, si romul au o oarecare consistenta. Asa ca nu inteleg de le avea aspectul de cola. In fine, merge. Nici ciocolata alba calda din cate am inteles nu e grozava. Preturile sunt combatante pe frontul inflatiei, zeama aia de cafea, 6lei iar ciocolata 8lei.

Numai ca, exista chelneri. Romani. De o cretinitate si o nesimtire rara. trecem peste partea cu “Buna ziua” alea, alea, dar nu am inteles exact partea cu: imi ia paharul (gol de altfel) din fata si imi tranteste nota. Chiar daca nu dadeam nici un semn ca as vrea sa plec, iar Simona nici nu isi terminase consumatia. Si daca asta nu e de ajuns ca sa ma convinga sa il injur de morti si sa plec, ei bine peste 5minute se intoarce la masa, cu un ton de “sa moara ma-ta” sugerandu-ne sa nu ne mai sarutam ca ne vede lumea. Nu ca mi-a spus asta m-a deranjat, ci tonul si limbajul. Acum m-a convins sa plec, nu sa il si injur. Dar nu e timpul pierdut. Am platit, am lasat un oarecare bacsis care sa ma asigure ca nu o sa scuipe in cafea data viitoare(daca voi face greseala sa mai vin). Sigur, nu tu un multumesc, un la revedere, ceva…I-am multumit eu in locul lui si am plecat un pachet de nervi. Noroc de cafea ca era asa slaba, altfel faceam infarct.

Una peste alta Festival39 merita incercat, daca aveti in plan o intalnire de afaceri cu iubitul(a). In rest..pregatiti-va sa fiti tratati romaneste. Detalii aici.

Rooms. Il gasiti usor, daca stiti sa va orientati. De la metrou de la Romana, treceti pe partea cealalta. o luati prima la dreapta, pe Biserica Amzei (nu pe biserica, pe strada) siapoi prima la stanga, pe Mendeleev. E un club/bar de noapte sau ce o fi, apoi urmeaza Rooms, cu o firma timida, rosie. Da, asa cum ii spune si numele e formata din camere. Fiecare e altfel. Alte culori, alt design. Daca mergeti pe la pranz, e gol. Si e imens. O casa veche, renovata si transformata. Doua etaje. Va place roz, au camera roz. Va place rosu, au camera rosie. Va place negru, au si camera neagra. Si alba si multe altele. Sigur eu am stat in cea neagra. Consumatia, cam aceleasi preturi ca Festival39. Chiar pe alocuri ajustate. Cafeaua Lavazza, un espresso e 7 lei, dar are efectul unei canistra de benzina in flacari. Cola tot 8 lei, si efectele ei le cunoasteti:))

Atmosfera e de lounge pentru din aia de merg prin Bamboo de isi opresc Ferrariul in spatele unui Porche din spatele unui Lamborghini, dar nu e asa. Oamenii sunt din marea masa, fara suferinte si strutzi colorati. Preturile chiar daca maricele, puteau fi si mai groaznice intr-un astfel de loc. Chelneritele chiar daca nu de o politete extraordinara, cel putin isi fac treaba in liniste. uzica e de pastilati, din aia incat dupa 20 minute ma uitam in tavan(negru) incercand sa imi dau seama daca urmele in care vopseaua nu a mai ajuns au fost facute intentionat sau din greseala. Una peste alta, o imbinare reusita intre baroc si psihedelic, merita incercat, chiar daca pot sa pun pariu ca dupa ce veti plati va vor spune ca nu au marunt, asa ca le vei lasa un bacsis dragut. Dar macar locul, merita. Detalii aici

Concluzie. Saptamana asta mergeti in Rooms. Nu cred ca o sa regretati, sigur gasiti o camera numai pentru voi in care sa va relaxati pana la sevraj pe ritmurile indefinite ale unui gen muzical indefinit. Cafeluta placuta!

Popularity: 57% [?]

Pentru ca ultima cititoare a blogului s-a revoltat impotriva inactivitatii generale de care dam dovada, am hotarat sa imi revizuiesc atitudinea si sa pun osul la (mai multa) munca si sa scriem, macar odata la doua luni, pardon sapt…, nu, nu, zile, cate o prostie, ceva, nu de alta, dar parca nu ne-am dori sa nu mai aiba don’soara ce citi la cafeluta.

De asemenea am hotarat sa imi pun personalitatile multiple la munca, una se va duca la facultate, alta se va ingriji de Photoshop Art, alta va face curat in camera, alta va scrie aici, alta va munci, alta va iesi cu prietena si in final eu voi sta degeaba. Ma rog, asta e un proiect de perspectiva, fara multe sanse de realizare si cel mai probabil totul va cadea tot in spinarea mea. In fine trecand peste asta, tin sa va anunt ca tragica si regretabila mea absenta s-a datorat celor doua saptamani de chin si jale cu practica in weekend, in care m-am trezit zilnic de la 6 si m-am intors cel devreme pe la 4 atunci cand nu m-am intors la 6. In fine, voi detalia cu alta ocazie.

Asa ca, dragi copii, ascundeti-va sub pat, parinti baricadati usile si ferestrele, batrani, abandonati scaunele cu rotile, Xul se intoarce

Popularity: 39% [?]

*fotografie de James Nachtwey
Nu demult am inceput sa citesc o carte absolut extraordinara, “Discursul urii” de Andre Glucksmann. In primul rand tin sa ma declar incantat sa observ ca filosofia nu a murit la sfarsitul anilor ‘80 si ca iata ca intr-o societate superficiala, sintetica si amorfa, ideea poate sa mai constituie element de baza al unui discurs coerent cu o tema bine definita si construita.

Aceasta carte m-a si inspirat in scrierea acestui articol, chiar daca are in vedere propriile consideratii si remarci pe marginea subiectului, respectand doar viziunea generala a autorului.

Ei bine, ura este prezenta in jurul nostru, la fiecare pas la fiecare intersectie aglomerata, sau coada la ghisee. In fiecare sala de clasa in care profesorul priveste in scarba elevii care, cu siguranta il desconsidera pentru ceea ce este. Ura apare, fara sa tina seama de rasa, varsta, sex sau religie. Si contrar perceptiei generale ura nu ataca pe cei vizati cipe cei ce o produc. Ii roade din interior, le distruge orice urma de ratiune si norma morala general valabila pentru ca apoi sa se reverse in impulsuri distrugatoare asupra celor din jur.

Ura depaseste individul, ea se proiecteaza la scara macroscopica, ingloband intreaga societate. Ea creaza sisteme politice, ea ne conduce, si separa pe cei puternici de cei slabi. Ea stabileste ierarhiile, si judeca dupa propriile sale reguli.

…Si in primul si in primul rand, ura distruge. Sau mai bine zis pune stapanire. Ura naste ura. Suntem spectatori ai zecilor de razboaie ce se poarta haotic in toata lumea. Am fost invatati ca pacea se instaureaza de multe ori prin forta. Iar americanii ne-au demonstrat asta in Irak cu varf si indesat, in imaginile cu fortele de “mentinere a pacii” maltratand ostatici lipsiti de aparare, animalizati de zilele de tortura indurate. De ce sa ne miram atunci de satisfactia cu care teroristii taie gaturile ostatecilor tragand astfel un puternic semnal de alarma asupra efectelor propagarii urii la nivel mondial.

Si nu, nu vom intelege niciodata cu adevarat aceste efecte atant timp cat nu o sa realizam ca nu putem vorbi despre pace, ca fiind ura fata de razboi. Ea trebuie sa fie iubirea fata de om, fata de noi insine, face de sansa inestinabila a vietii. Trebuie sa intelegem ca

voluptatea unica si suprema a dragoste sta in certitudinea de a face raul

Si ca, asa cum spunea Seneca:

Mania este un viciu voluntar al sufletului

Popularity: 41% [?]

Colectivul de redactie http://darksideofhumanity.darksideoftheworld.darksideofthefridge.darksideofnatosummit.darksideofthebrain.darksideofmacdonalds.darksideofthebrain.nimic.darabsolutnimic.org
a tinut neaparat sa salute una dintre cele mai fidele cititoare ale blogului de la infiintare incoace. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a mai repetat performanta de a da 4(patru) comentarii catre acest site/blog/sau ce o fi care sa nu poata fi incadrate ca Spam sau aberatii la betie a unor persoane deprimate in pragul sinuciderii(pe care noi, desigur, in goana dupa senzational, i-am incurajat) lipsite de noima, subiect, sau macar cuvinte valabile in Romana sau oricare limba.
Ca tot vorbeam de spam, tinem sa precizam ca din motive care nu au nici o legatura cu erorile umane ce se practica la greu in redactie, comentariile dumneavoastra au avut incadrarea juridica de Spam, care se pedepseste cu mototolirea mesajului si stocarea acestuia intr-un ungher intunecat al Wordpressului.
Banuim ca de vina este chiar blogul in sine, care are o puternica aversiune fata de cititori, trafic, bandwith, si alte chestii Seo 5 in 1.
Nu ne mai amintim exact care este motivul pentru care scriem, dar parca, parca doream sa va dam niste lamuriri asupra unor nelamuriri.

• In fine, cainele este viu, a fost schimbat contra unei felii de salam prajite la toaster (apropo, daca va suna tentant putem face schimb de retete, stiti vreuna de prajitura dietetica?). Dupa aflarea vestii ca va fii gratiat a devenit isteric si a trebuit spanzurat cu fiberlinkul de lustra. Dar nu va speriati inca mai misca. Inca….
• Cacofonia, trebuie sa recunoastem ne-a dat batai de cap, dar dupa ce am facut cateva cercetari de teren, am descoperit semnificatia sa, puternic inradacinata in nihilismul Nietzscheian, cu influente din Kant, Sartre, Kierkegaard, dar mai ales din Shopenhauer…
• Nu obisnuim sa dam beri, ci sa le primim. Asteptam sugestii irezistibile.
• Nu stim cine s-a trezit cu fata la cearceaf, pentru ca in redactie nu avem decat un singur pat de campanie, si ala il folosim ca sa stocam editiile nevandute si intoarse.Le folosim ca sa presam flori, frunze
• Borcanul de disperare sper ca face referire la damigeana de muraturi expirata de ceva luni si a carui miros ne-a adus intradevar la disperare.
• Hot chicks sunt intradevar niste bunaciuni, sunt cumva de la KFC?
• Si in final tinem sa precizam ca NEURONII NU MOR NICIODATA! parafrazand autocolantele militante de pe ziduri in onoarea 89decembristilor.

Acestea fiind zise, va multumim ca existati si ca, datorita dumneavoastra nu mai suntem nevoiti, pentru a avea trafic, sa ne citim singuri articolele.
Colectivul de redactie

Popularity: 30% [?]

In sfarsit, dupa multe chinuri si dat cu styleshiturile de pamant, am reusit sa punem pe picioare Photoshop Art un site de tutoriale photoshop, ce se adreseaza tuturor utilizatorilor indiferent de experienta. Punctul sau forte il reprezinta explicatiile detaliate, ce se concentreaza pe intelegerea procesului, nu pe screenshooturile frumos inutile de genul “asa trebuie sa arate”. Odata cu lansarea oficiala de astazi, ne propunem sa aducem cat mai des posibil noi si noi tutoriale de calitate, ajutand astfel pe toti cei interesati de universul Photoshop.
Indiferent daca este meseria ta, sau doar un hobby, ne dorim sa gasesti sfaturi utile in paginile Photoshop Art si sa revii cat mai des pentru a invata noi si noi efecte si trucuri. Nu ezitati sa ne contactati pentru orice sfat sau explicatie.

Popularity: 55% [?]