*fotografii de Tibi Lupea

Inca de la Homo Erectus, omul a prins gustul informatiei. Sigur, inceputurile au fost anevoioase, libertatea de opinie aparand deabia dupa ce in prealabil opinia a fost eliberata cu nuci de cocos in cap si maciuci pe spinare, dar in timp omul a inceput sa inteleaga necesitatea comunicarii libere si a preciziei stirilor.
Nu putem sti cu exactitate dar aparitia picturilor rupestre a fost probabil echivalentul inventarii messengerului in ziua de astazi. Imi si inchipui grohaielile de fericire ale parosului care intr-un moment de exacerbare al iq-ului, a storcosit o buruiana de peretii cavernei in care traia, lasand cateva pete derutante. Cu putin simt artistic acestea s-au transformat in pete cu starea turmelor de mamuti, starea vremii, starea curselor cu dinozaurul pe urme, ce mai, un fel de avizier preistoric, unde oricine detinea o radacinoasa suculenta putea sa informeze tribul de ce-l taia pe el capul. Sigur, de vreme ce la noi in tara nu s-au descoperit astfel de picturi, putem presupune ca si pe vremea aia analfabetismul era numitorul comun al populatiei din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic.
Apoi au aparut cartile, mai bune sau mai proaste, interzise sau obligatorii, toate insa impunand utilizatorului, anumite conditii: scris, citit, gandit, in parametri normali. Ceea ce a dus la o explozie a culturii, aparitia unor genii, chiar si in dubioasa Romanie.

Dar apoi a venit momentul critic: aparitia televizorului la romani. Nu numai ca s-au dat uitarii mii de ani de civilizatie si prosperitate intelectuala, ci se poate observa un regres amenintator:

• In urma aparitiei filmelor rudimentare, cu personaje ca VanDam, Cichician, CiucNoris, Svaitzarnegar, vechile triburi paleolitice s-au reformat, readucand in actualitate valori ca: greutatea pumnului dat in figura, goliciunea cutiei craniene, masculinitatea unor bicepsi umflati de tras de fiare (sigur fiarele moderne nu sunt atat de agresive ca cele din Jurassic).

• Femeile, dupa ani de urmarit emisiuni feministe si telenovele descurajante si-au atrofiat latura sentimentala, reintorcandu-se la ritualul de imperechere sezonal.
• Limbajul s-a simplificat si cu ajutorul junglei internetului si mlastinilor messengerului am revenit la exprimarea onomatopeica de buzunar, aplicabila in orice imprejurare.
• Copii invata utilizarea armelor de baza(prastia briceagul si piatra) imediat dupa nastere, sub atenta supraveghere a parintilor.

• Instinctul de turma mentine adeziunea sociala si culturala. La o coada o sa observati ca toti injura aceeasi persoana.
• Indiferent de sex se apeleaza la diferite trucuri pentru atragerea sexului opus (si nu numai) precum impopotionarea cu pietricele si bilute, vopsirea in culori stranii, si tatuarea extrema.
• Mai ales la persoanele de culoare, adica tigani se mai observa inca fascinatia pentru ciobuletele de sticla colorata si tabla stralucitoare, cu diferenta ca acum vorbim de aur la kilogram.
• Experimentarea plantelor necunoscute si mai ales halucinogene si totodata revenirea in forta a vracilor ca Bivolaru sau mama Omida.

Si efecte ar fi nenumarate, daca ne-am pune mintea sa le aratam cu degetul pe toate. Cert este ca librariile au devenit locuri de pelerinaj pentru ultimii intelectuali ai epocii, aproape un loc rau famat, in care oamenii gandesc, lucru de condamnat dealtfel. totul se invarte in jurul unor falsi idoli, lipsiti de complexitatea personajelor lui Dostoievski, dar dotati cu o doza sanatoasa de cretinitate si vulgaritate pur Romaneasca. Si mai ales pseudo-autenticitatea conferita de televizor. Moralitatea oamenilor se altereaza incetul cu incetul in fata unor tentatii ce gadila instincte primare de cea mai joasa speta.

Si uite asa, cartile se prafuiesc si mucegaiesc incet pe rafturi, un Sartre, un Cioran privesc nelamuriti de pe coperta lor jegoasa, cum intr-un timp asa de scurt societatea se poate degrada intr-un asa hal…Ne animalizam cu totii, ne intoarcem incet dar sigur la stravechii bananieri in care ne executam exemplar ciclul de viata fara sa facem ceva cu adevarat notabil pentru omenire. De aceea intelectualii mor de foame. Cu siguranta fericirea apartine celor prosti.

Urgent, sa puna cineva televizoarele la zid si sa le execute cu sange rece!

Popularity: 37% [?]

*fotografii de Tibi Lupea

Dupa 30 de ani de munca am fost dat afara. Am 50 de ani si nimeni nu ma mai angajeaza. Pensia este prea mica si nu pot trai din ea. Va rog sa ma ajutati, dupa 30 de ani de munca, am 50 de ani si nu ma mai angajeaza nimeni.

Actorul isi spune replica cu o voce usor pitigaiata si tremuratoare, dar destul de ridicata incat sa fie auzit de intregul public, numeros de altfel. Sta cu capul plecat, insa ochii sai ageri, filtreaza spectatorii incercand sa intuiasca efectul produs. Isi strange haina murdara si rupta pe langa corp si intinde o mana uscata si crapata, cu unghii rupte, implorand mila. Incepe sa se taraie prin vagonul de metrou, oprindu-se din cand in cand langa vreo femeie intre doua varste care isi deschide iute portofelul pentru a-i intinde doi lei. Ajuns in celalalt capat isi spune din nou replica, de data asta cu mai mult patos. Babele suspina, tinerele il privesc ingaduitor. Actorul tuseste puternic, aproape sa cada la pamant. Dar nu va lasati inselati, este sprinten, sare ca un arc la auzul dulcelui fosnet al banilor. Metroul se opreste in statie. Actorul dispare, nestiut si nevazut de nimeni. Un artist desavarsit.

Dar doamnelor si domnilor nu plecati. Spectacolul nu s-a sfarsit. Iata ca noi actori isi fac simtita prezenta. De data aceasta o mama si un copil. Se anunta o reprezentatie pe cinste.

Am o fetita in clasa a patra care invata la Caragiale si are note foarte bune. dar noi suntem saraci si traim in canale. Va rog sa ne ajutati ca fetita sa poata invata

Vocea taraganata are un impact puternic. Privirea melancolica si capul cazut in piept, inmoaie pana si inimile de piatra. Zdrentele pe care le taraie ostentativ smulg lacrimi, pana si din ochii barbatilor. Mana intinsa cere rasplatita. Mila devine numitorul comun al intregului auditoriu. Nici nu mai conteaza ca defapt copilul are vreo 7 ani si nici nu este in stare sa lege doua cuvinte. Cortina cade din nou peste intreaga tragedie. Metroul s-a oprit. Va multumim ca ne-ati fost alaturi in aceasta mizera incursiune in realitate.

Spectatorii, tacuti, se indreapta spre iesiri. Pe treptele salii de spectacol li se pregateste un minunat spectacol de pantomima: aurolaci, borfasi, batrani, tineri, ciungi, schiopi, copii retardati, schilogi implorarnd in liniste mila lui Dumnezeu, in dreptul buzunarelor trecatorilor. Iconite cu Marii si Isusi imperturbabili, ce privesc in gol spre naivitatea umana. In cele din urma, iesirea. Aerul imbacsit de praf.

Speram sa va revedem si la urmatoarea reprezentatie a grotescului teatru urban in care traiti. In definitiv, este o particica din viata dumneavoastra.

Popularity: 46% [?]

*fotografii de Tibi Lupea

Stiu ca multi dintre voi deja se gandeau ca “another one bites the dust”, vazand ca Xul nu mai misca in front de saptamani bune. Iata insa ca revin in forta putand in sfarsit sa declar muncitoreste, cu mana pe inima, ca sunt un nimic.

Daca va intrebati ce am facut in tot acest timp, ei bine, am incheiat cu succes sesiunea, ne-am relaxat puternic, ne-am uitat atent la peretii albi, si fiindca nu am reusit sa vedem nimic interesant, ne-am plictisit. Ne-am apucat sa ne jucam pe calculator. Si dupa ce am macelarit hoarde de draci care de care mai pestriti (Painkiller), ne-am plictisit iar. Asa ca ne-am apucat de blog.

Am reusit sa distrugem cam 5-6 teme incercand sa obtinem ceva adecvat, pana la urma tot un search pe google a rezolvat problema. Multumesc lui Eugen care are rabdare sa imi mai explice cate o tampenie de copchii mici pe care eu bineinteles, nu o pricep. Acum sa nu aud comentarii, mai avem de lucrat la aspect(poate ferfenitam si tema asta), dar asta e, suportati si voi putin.

Si fiindca avem in plan sa atingem perfectiunea (sa o pipaim de fapt), ne-am hotarat sa jucam murdar, si sa apelam la un fotograf exceptional, pe numele lui Tibi Lupea, care sa o surprinda in goliciunea sa mizera. Pentru mai multe informatii despre ce il doare zilnic (cateodata, din cand in cand, uneori) pe domn’ Tibi puteti afla de pe blogul lui.

Cam atat pe moment. De acum, intram in paine, producem idei 24/24, intortochem cuvinte si spanzuram imagini, spre discernamantul si intelepciunea cea de pe urma a romanului. Ca deobicei.

Popularity: 28% [?]

A se citi articolul pe aceasta melodie pentru a reproduce realistic momentele descrise:

Ca de obicei, e seara, mi-e somn si maine am examen. Cationii si anionii nu mai au nici un farmec, iar literele din curs se dilata puternic. Clar, e jale. Exista o singura solutie: red bull. Adica vaca nebuna rosie (in fine, boul) care te face sa zbori. Minunat. Ma rostogolesc de la birou, rastorn doua cutii magice albastr-argintii din stocul de urgenta, le insfac si ma tarai spre veceu. Au eu o mica trauma si nu beau din conserve din alea fara sa le spal in prealabil. Presupun ca le-am spalat, nu imi amintesc. Presupun si ca am deschis una dintre cutii si ca am baut-o? stiti senzatia? Pff, esti ca superman cand isi pune chilotii aia rosii peste salopeta de lucru albastra. Ca spiderman cand il musca paianjenul radioactiv si ii creste par pe palme in Spiderman1. Ce mai, devii un brontozaur, un devorator de lectii, memorezi si numarul paginii si autorii si pretul. Deci cum spuneam.
Beau lichidul ala de frana. Ma intorc la birou, ma asez si incep: policondensarea consta in …..r..re.reactia ce se stabileste intre 2 tipuri de substante fiecare cu cel putin 2 grupe ….reac..c..reactive …in urma careia …rezulta un polimer …si ..o..o..o…. libelula mica. Multumit ca am reusit sa termin propozitia dau sa o mai citesc odata ca poate o retin. Ma razgandesc si dau sa trec mai departe cand am o revelatie: ce cauta libelula in definitie? Contrariat caut randul unde aparuse anomalia si luptandu-ma cu pleoapele ce aveau tendinta sa se relaxeze complet citesc din nou “..rezulta un polimer si o..ooo..o”…Hopa aici urma un cuvant…Hopa, da de ce se misca literele? Si…si graficul ala de ce se uita asa urat la mine? Toata pagina incepe sa se indrepte ameninator spre mine….Brusc ma trezesc si realizez ca am adormit cu capul pe cursuri, mototolind cateva. arunc o privire tematoare spre acea definitie, de data asta totul era in ordine si libelula era molecula. Mai dau o dusca din lichidul galbui cu efecte magice si continui ambitionat sa recuperez timpul cat dormisem pe birou: Structura sticloasa se obtine prin racirea destul de brusca cat sa nu se ….fomerlezeee …………suctiuri ……………clistnneerr. Creionul se inmoaie si luneca in lateral. Incerc sa citesc mai departe , furios pe pixul care ma saboteaza; toate foile erau in ceata: “Bai, astia mi-au editat privirea in photoshop, mi-au dat cu blur pe ochi!?” Capul, hotarat intre in greva se indreapta spre masa; intind mana spre cutia de Red Bull, insa vitele alea doua de pe ambalaj o iau la goana. Capul atinge masa.
Totul se sfarseste cu o scena de basm, cu un peisaj mirific, intunecat, claustrofobic, in care hoarde de zombi furiosi o eviscereaza, transeaza, macelaresc si dezmembreaza pe profesoara de chimie. Sweet dreams…
p.s. Am luat examenul chiar daca la limita.
p.s.s. Morala? Lipseste. Oricum, red bull are efect pe perioade scurte de timp. Mult prea scurte.

Popularity: 15% [?]

Daca aveati impresia ca Romania este o tara fara viitor, va inselati. Ne-au demonstrat asta cu varf si indesat cei de la Nokia, care au hotarat ca nemtii sunt prea blonzi de felul lor, prea organizati si prea rigurosi, si s-au mutat la romani. Cica ar fi auzit ei ca ar fi buni meseriasi. Numai ca, ceea ce nu au inteles ei a fost ca termenul de meserias nu se refera la bun piulitier, sau bun cablagiu, ci la bun gainar. Caci trebuie sa recunoastem nimeni se se pricepe mai bine la micile furtisaguri la suta de grame. Asa ca sa nu se mire finlandezii cand se vor livra celulare cu camera foto dotate cu lentila de ochelari in loc de Carl Zeiss, un dinte albastru in loc de bluetooth, lanterne din alea din copilarie, laser, in loc de infrarosu si un siret in loc de cablu USB. Dar nu-i nimic, noi prosperam, si iata ca Jugu are toate sansele sa devina metropola si totodata un important centru cultural si industrial al lumii. Va inchipuiti cum o sa sune, “cotatiile bursei din Jugu, au indicat bla bla bla”. Jucu, nu Jugu, imi sufla cineva in casca handsfree made in China. Apropo, de acum de cate ori imi iau ceva cu o vaga legatura cu Nokia o sa verific provenienta, am mai mare incredere in produsele made in Kirgistanul din deal decat in cele autohtone. Oricum firma finlandeza va invata o lectie dura: mai bine dai un ban in plus, dar stii ca ai produse de calitate, decat sa te calicesti si sa devii lider de piata in rebuturi.
Insa ca totul sa se transforme intr-un cosmar fara sfarsit aflam ca si alte companii mari sunt gata sa dea fuguta la noi si sa profite de taranul roman, preschimbat in industrias. Astfel Mercedes au inceput sa semnalizeze puternic cu luminnitele de avarie sugerand ca isi doresc sa se extinda chiar la Jucu. Ei daca fac aceasta eroare, de nu o sa ajunga si dacia 1300 mai tare ca ei, va garantez. Mai rau e ca si o misterioasa firma de medicamente (Bayer, va spun eu) vrea sa vina. Si uite asa la fiecare Aspirina (parca asta e patentata de ei) se vor adauga efectele halucinogene ale unui joint de marijuana, si in loc sa scapam de dureri de cap, vom scapa de toate problemele cotidiene. Dont drink and drive, smoke and fly!
Bine pana aici gluma e gluma dar si o firma da ansamblat avioane? Astia nu sunt sanatosi? Nu va mai decola nimeni timp de 1000 de ani, va trebui sa se reinventeze Traian Vuia, care sa zboare cu doua sipci si o perdea, si tot siguranta va fi o problema capitala.
Oricum momentan toate sunt in stadiu de proiect. Mai mari sanse de realizare are pista de raliu de la Snagov-sat, care s-a votat ieri. Primarul se lauda cu o investitie de 300 de milioane de euro. “Auzi bade, cica ne schimba nonstopu’ in supermarchet, si birtul in restaurant de lux, vremuri grele are sa vie pentru noi, ca astia n-au tuica, doar vinuri de alea sclifosite de la frantuji” se minunau satenii cu nasul rosu pe langa ulucele de la poarta.
In final ce sa mai zicem? Ptiu sa nu se deoache, ca prospera tara mai avem.

Popularity: 13% [?]