Dark Side of Humanity

Azi eram hotarat sa scriu despre altceva, insa, plimbandu-ma pe holurile facultatii am gasit acest articol de Octavian Paler pus la un avizier, si citindu-l, m-a impresionat atat de mult incat nu m-am putut abtine sa nu il public aici:

“Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar invatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si
relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste
vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.”

Popularity: 14% [?]

Stand in metrou si meditand la floricele fluturasi copacei si musculite, imi cad ochii(de somn) pe do’nsoara din fata. Nu, nu ma holbam la ea in cel mai pur spirit mioritic, ci la ziarul ei, deschis laarg la cu o avengura a paginilor impresionanta si cu un articol pe masura:’Cand s-a dezbracat am incremenit’. Sigur, mi-a starnit interesul, daca ocupa doua pagini, trebuie sa fie de interes national stirea. Primul meu gand semi-lucid a fost ca era vorba de vreun alien ceva, deh si eu copil inocent cu ganduri neprihanite…Mi-am sucit aerobic gatul incercand sa parcurg articolul. In fine, nu am nimerit din prima scrisul, pentru ca nu erau decat vreo 3 paragrafe si multe poze frumos colorate. Ce sa fac, m-am resemnat si am citit mai intai pozele: o blonda, incredibil de ieftina si vulgara, cu o mana plantata in pantalonii unui domn(am presupus eu) si cu o mana dusa la gura(va rog nu fiti perversi) intr-o atitudine tamp-mirata.Ca orice copil cuminte m-am rusinat si mi-am intors privirea spre a doua poza. Aici o alta blonda,creata statea cu gura larg deschisa si…in fine iar in cea de-a treia poza o tipa statea in genunchi si… auziti? Nu ma plateste nimeni sa va dau toate detaliile, da? Cumparati-va ziarul.Ajung si la scris(oaaa contine si asa ceva):”Ioana Nedelcu (26 de ani), din Bucuresti, e o asistenta medicala extrem de sexy(ce cliseu). Barbatii se intrec sa-i intre in gratii si, spune ea, este foarte pretentioasa atunci cand isi alege un partener de sex. Totusi, in viata ei a intrat un barbat care a reusit sa o impresioneze. ‘Intalnirea cu Mihai a fost intamplatoare. Se lovise la mana si venise sa-l bandajez(la mana, da?). M-a invitat in oras. Era plin de farmec, iar cand ma atingea intamplator, simteam fiori pana in adancul stomacului(:)) ). Am ajuns in patul lui chiar in acea seara. Cand i-am deschis fermoarul(de la hanorac,va rog), am ramas muta de uimire. Organul sau genital depasea 19 cm. Nu am simtit decat placerea pura. De un an suntem de nedespartit’, ne-a povestit Ioana.”…Asta de parca ne-ar fi interesat ce spune Ioana, in fine, drumul cu metroul e lung, asa ca am continuat:…”Nu la fel de norocoasa a fost Madalina Petrescu (28 de ani), barmanita. Ea a ramas cu un gust amar dupa o partida de sex(de la ce oare?) cu un barbat al carui penis nu s-a ridicat (deloc?)la masura asteptarilor ei: ‘Intr-o sambata, eram imbracata provocator(ce o putea insemna provocator in Romania?), iar un client nu ma slabea din priviri. Dupa ce mi-am terminat programul s-a apropiat de mine si mi-a propus sa-l urmez pentru ca imi va oferi cea mai fierbinte partida de sex. Nu mai facusem dragoste de cateva luni, asa ca mi-am zis ca nu am nimic de pierdut. Am mers la el acasa si din primele 5 minute mi-am dat seama ca va fi un fiasco(ce vocabular bogat). Cand s-a dezbracat, am incremenit. Penisul lui nu avea mai mult de 11 centimetri. M-am culcat cu el din mila si nu am simtit nimic’.”…Iata deci ce inseamna mila crestina, si sa iti iubesti aproapele….Continuam, deja pfascinati:..”Mihaela Simion (22 de ani), vanzatoare la un magazin alimentar, a trecut printr-o experienta similara. ‘L-am cunoscut pe Cristi la o petrecere la un prieten. Eram putin cam euforica din cauza vinului rosu pe care il bausem(”Roza-i viataaaa cand sunt b’ataaa). M-a invitat la dans si a inceput sa ma sarute si pentru ca eram lipiti unul de celalalt, am simtit ceva tare care-mi apasa coapsa(incredibil.si?). Cand am ajuns intr-o camera si i-am dat slipul jos, am ramas masca. In fata mea tronau 22 de centimetri(fenomenal.Si?). A fost cea mai tare partida de sex din viata mea’(bun.SI?!), ne-a spus incantata Mihaela.”…Incredibil de informativ articolul, literatura de inalta calitate, iata ce inseamna jurnalismul pur, ce se intoarce la originile sale(stiu, in conditiile de fata suna pervers) ce l-au consacret ca arta. Da.Domnisoara care citea era atat de absorbita ca a trebuit sa ii dau branci ca sa coboare din metrou.Da. Si revenind la articol, a se observa ce meserii de baza pentru societea Romaneasca(asistenta, barmanita, vanzatoare de aprozar). Oameni adevarati luati din marea masa, realitatea frate…Suntem o natie de obsedati.Nu generalizez, insa se vede lipsa de educatie, lipsa de informare si atitudinea gen Tata Floarea care cand aude ceva jenant, pune mana la gura si rade, fara pic de discernamant.Se vede limitarea parintilor si ideile preconcepute ce ii ghideaza in educarea copiilor, se vede deabia acum ce inseamna sa inveti notiunile de viata sexuala la colt de strada printre borfasi si aurolaci. Aici rezida superficialitatea cu care este trata in scoli subiectul, si motivul pentru care pusti de 13- 14 ani isi incep viata sexuala, fara sa inteleaga macar ce fac. Iti trebuie studiu intens pentru a intelege latura metafizica a omului, dar iti trebuie o educatie desavarsita pentru ati stapani si infrana instinctele primare, baza piramidei lui Maslov.Lucrurile simple si de cele mai multe ori omise, se dovedesc pietre de temelie in constructia morala a unui om. In final ce sa zic:astept dezvoltarea subiectului intr-un articol si mai amplu, cu precupetele din piata, femeile de serviciu, si controloarele de la Ratb(daca le gaseste cineva).

Popularity: 5% [?]

Romania. Iadul. Apocalipsa. Toate sunt sinonime. Am ajuns la aceasta concluzie uitandu-ma la stiri. Nu, nu din cauza Andreei Esca a carei stil vestimentar ma duce cu gandul la sinistratii imbracati de la ajutoare. Si nici din cauza coloratei alea (nu sunt rasist, doar xenofob) antipatice de la sport care are cravata cu oi. Ci din cauza crudei realitati pe care ne-o prezinta comercial, plin de afectare simulata, prezentatatoarea mai sus amintita. In 2008, in mileniul 3, oamenii mai pot fi tratati inca fara pic de respect sau mila (era sa spun ca niste animale si apoi mi-am amintit psihopatii aia care au omorat o pisica intr-o scara de bloc) indiferent ca natura i-a pedepsit deja indeajuns de rau. Este vorba de conditiile in care traiesc bolnavii psihici de la Balaceanca. Nu stiu ei cat de nebuni au fost la internare, dar la externare nu mai e nici o indoiala. Un loc ca ala te imbolnaveste, sanatos sa fii. Sincer nu am intalnit nici in filme o atmosfera mai sinistra. Si cand ma gandesc cum sunt prezentate pe la teve sanatoriile din strainatate, cu aer curat, copacei, floricele… Nu ca o fi roz si bleu la ei, dar cel putin se incearca tratarea bolnavilor. La noi se incearca mutarea lor la Urgenta, Terapie Intensiva. Si crezi ca daca ajungi aici scapi? Dai peste un cretin de doctor care cere 15milioane ca sa te opereze. Cum poti fi atat de imoral? Oricum, toti ii dau ceva doctorului ca multumire..dar nu stiu, am ramas perplex.. Bolnav nu poti fi ca te imbolnavesti mai rau, iar de tratat mai intai trebuie sa ii achiti doctorului leasingul la limuzina.. Ce-ti mai ramane? Sa mori? Dar ce, asa crezi ca scapi? Mort fiind te lovesti de impartirea jurisdictiei asupra ridicarii cadavrului. Sa il ia pompierii?sau politia? Scafandri nu. Dar mai bine,lasa-l acolo unde e. Cine l-a pus sa moara in apa, ce pe plaja nu putea? Si oricum tot se descompune, in 7ani nici nu mai stii ca a existat… Da… Uite trei stiri caracteristice pentru Romania… Valorile umane, atat de necesare intr-o societate atat de imorala, se pare ca nu sunt inca agreate de marea masa a populatiei. Sigur nepasarea si ignoranta sunt mai comode. Insa nu ne fac bine, si nu numai noua ca tara, ci noua ca oameni. Pentru ca si noi la un moment dat ajungem in locul celor pe care ne facem ca nu-i vedem. Iar degradarea asta morala, ne distruge si ultima farama de identitate pe care o avem… Nu, acum sunt convins: romanul a inventat Apocalipsa; prin nepasarea lui.

Popularity: 4% [?]

Cum arata viitorul? Daca inca nu stii,priveste-ne, iti explicam noi, studentii la UTCB-CFDP. Noi suntem cei mai indreptatiti.Nicaieri in tara(sau in lume), nu se invata atat de mult si fara rost. Nicaieri studentii nu au priviri mai tampe si mai pierdute, in incercarea disperata de a pricepe ceva din balbaielile unor profesori total depasiti de situatie si varsta. Da, nicaieri haosul nu a fost ridicat la un rang mai inalt ca intre peretii acestei mandre Universitati. Si suntem fericiti, pentru ca noi suntem cei care o ajutam sa fie ceea ce este.Noi, studentii si profesorii, impreuna, ca un tot unitar. Noi suntem cei care am definit evolutia ca fiind o stagnare perpetua. Tot noi am facut uitata ideea de modernizare. Noi suntem cei care am pus egal intre student si retardat. Si suntem mandri de asta. Cu fiecare an intram tot mai multi si iesim tot mai putini. Dar nu ne speriem, si insistam frenetic, unii si cate 5 ani, sa trecem anul 1. Iata ce inseamna daruirea. Da, suntem noi, Universitatea de Constructii Bucuresti-Cai Ferate Drumuri Poduri. Cei pe care mai apoi ii vei injura cu fiecare ocazie. Cei pe care ii injuri cand iti rupi masina intr-o groapa.Afla draga soferului ca pentru asta suntem pregatiti. Ilogica si inutilitatea cursurilor ne determina sa atingem aceste inalte standarde, de care te vei bucura mai apoi tu, in Service, reparandu-ti masina. Da noi suntem cei care asfaltam 6luni pe an, Pentru ca mai apoi celelalte 6 luni sa reparam acelasi drum.Tu te uiti urat, si noi iti multumim pentru asta.Drept rasplata, vom face drumuri si mai proaste. Da, noi suntem cei care vom face strazile sa se surpe sub masini.Dar noi facem totul pentru tine, pentru ca te iubim. Te iubim destul de mult incat sa fraudam licitatiile, si sa incercam sa iti oferim o autostrada sub calitatea unui drum forestier.Noi suntem cei care, din dorinta de a te multumi, folosim unelte de inalta performanta care produc suficient zgomot cat sa te tina treaz toata noaptea. Dar stai linistit, orice plangere este inutila, si nu va fi luata in seama. Si uite asa, noi cfdp-istii veghem la nestavilita-ti framantare, antrenandu-ne sa-ti facem viata un cosmar cu fiecare iesire din casa. Da, noi suntem cei care, pasind ferm, printre gropile realizate de inaintasii nostri, cladim viitorul.Dar nu te speria, se va surpa si acesta in curand.

Popularity: 4% [?]

Probabil inspirat de un articol de Andrei Puscaragiu intitulat “Nu mai avem timp”(cat de simplu si totusi…lucrurile simple sunt intotdeauna geniale, nu ati observat?), mi-am amintit de vremea cand eram mic, si micile mistere ale lumii aveau darul de a-mi capta intreaga atentie. Mi-am amintit de o carte mare si frumos ilustrata, numita Enigmele Omenirii…Si mi-am mai amintit un capitol din aceasta carte: Perpetuum mobile. E greu de redat fascinatia exercitata de acest mit al miscarii fara sfarsit, dar cu siguranta fiecare dintre voi a resimtit-o intr-un anumit moment al vietii. Poate atunci priveam totul prin ochii unui copil naiv, si poate acum fac lafel, poate atunci viata in sine era doar un joc, si poate acum ma joc cu viata, incercand sa ii imprim o anumita directie. Si poate si acest mit exista din acelasi principiu: poate Omul s-a jucat cu perpetuum mobile pana cand insasi cautarea unei solutii a devenit o cautare fara sfarsit; Va suna cunoscut? Suna ca o farama din framantarile voastre cotidiene, din hatisuri de intrebari fara raspuns si aspiratii fara tinta? Pentru ca trecand anii am ajuns la concluzia ca exista.Da, acel vis irealizabil, acea transpunere mecanica a pietrei filosofale, exista. Problema este ca nu o cautam unde trebuie. Nu nu este in atelierele mesterilor, nu, nu este pe schitele proiectantilor, si nu, nu este pe notitele inventatorilor: ci este in viata noastra, in dorintele noastre cele mai ascunse, in rugaciunile fara rezultat, in sufletele chinuite, si in mintile torturate, perpetuum mobile exista, si se identifica cu propria noastra existenta. Da, perpetuum mobile, mitul, se contopeste cu suferinta si tragedia zilnica a intrebarilor ce nu isi gasesc raspuns…

Popularity: 7% [?]