Despre carduri, banci si studenti
Ieri pot spune ca am devenit un om implinit: am primit cardul de student de la BRD…Fara Pin…Ei si?Macar am card, am ce pune in portofel. Pot garanta ca nici nu o sa-l folosesc prea des, dar e al meu. Si il iubesc. E verde ca o mlastina. Nu are importanta. Ce, Shrek nu era verde?Sice, nu-l iubeste toata lumea?
Cardul meu are si poza.O iubesc si pe ea.E cu mine.M a uit dur, ceva de genul, “bai fra’ere, nu te pune cu cardul meu BRD!”. Stiu ca am contul gol golut, dar nu e important, acum am card. Si vreau sa stie toata lumea. Pai cum nu, cand am stat saptamana de saptamana la coada la banca sa mi-l iau? De cand? De 3 luni. De 3 luni am aceeasi discutie cu tanti de la ghiseu, deja ne cunoastem, tinem unul la altul, poate iesim la o cafea, sa o conving sa-mi dea si Pinul. Ma cunosc si cu mosul ala artagos care cica e paznic. Acum nu-l mai urasc, dupa ce am cardul, iubesc pe toata lumea…
A fost greu sa ajung pana aici: statutul studentului in Romania este asemanator celui al puscariasului. Toti se uita lung si neincrezator la tine, si te amana cat pot. De aceea cardul era cea mai ascunsa dorinta a mea. Acum tot ce sper e sa fie adevarat, sa nu fie de jucarie
Popularity: 4% [?]