Vizitatorii(from hell)
Mesele in familie sunt un moment sinistru in viata oricarui copil normal la cap. Daca vrei sa ai un adolescent alienat, un Ramaru de doua ori mai epileptic, sau un Hannibal Lector gurmand, du-l de cat mai multe ori in copilarie in vizita, sau invita rudele la o cafea saptamana de saptamana.
Si ca sa nu spuneti ca mint vom face un experiment cu tovarasul Nicusor
care de cand nu l-am mai supus la experimente obscene a ruginit amarat intr-un sertar al mintii mele.
Nicusor a protestat cat de mult a putut cand i-am facut propunerea de a-si vedea din nou rudele reunite dar e minor si nu poate comenta.
Asa ca la ora soneria suna cu indarjire si diferite matuse, unchi strabunici, cumnati, cuscri, cumnati, verisori si alte creaturi incep sa se reverse pe usa de la intrare, in sunetul taios al tipetelor extaziate ale revederii asezonate cu diverse grohaituri amicale barbatesti.
Nicusor spune saru’mana cu jumatate de gura dupa cum l-a instruit mama lui inaintea evenimentului. Toti se apleaca asupra lui acoperindu-l cu imbratisari si sarutari fetide care nu au nimic amabil sau familial. Mirosul de parfum ieftin il ametesc.
Intreg efectivul se muta in sufragerie unde masa este pusa si unde alcoolul incepe sa curga din belsug. Nicusor sta amarat pe scaun in fata aperitivelor, fara sa fie sigur daca poate sa se apuce sa manance sau trebuie in continuare sa zambeasca absent babornitelor care se straduiesc sa nu-l deoache. Alege a doua varianta.
Discutiile incep sa se imparta. Barbatii politica, femeile gospodarie. Copilul ajunge undeva intre, ramanand complet abandonat si ignorat. Nu e vina lui, e doar o victima colaterala. Din cand in cand cate un unchi il intraba cum merge cu scoala. Bine, evident. Felicitari, incurajari si aplauze.
In sfarsit se mananca. Zdranganeli de tacamuri pe portelanul farfuriilor”bune”. Mancarea prea multa, prea grasa ii amplifica dezgustul si discomfortul. De la bautura glasurile se ascut si prind niste acute amenintatoare. Rasetele sunt isterice si nimeni nu-si mai aminteste de Nicusor.
In jurul orei noua, Cineva are totusi inspiratia de a da pe desene animate, astfel incat sa nu asiste toti la o sinucidere in direct de plicitiseala. Nu ca ar avea vreun rost, de vreme ce toti se agita prin fata ecranului, iar de auzit ceva, nici vorba.
La ora zece mama il scuza ceremonios pe Nicusor si il trage spre dormitor; tocmai incepuse desenul lui preferat, dar e timpul sa se culce. Chiar daca nu va adormi decat dupa ora doisprezece cand toti vor fi plecat.
Intins in pat personajul nostru isi afunda capul in perne incercand sa acopere zgomotul:
-Cand voi fi mare, eu nu voi avea rude. Niciodata.
